La rascruce

Eram in permisie din armata intr-o frumoasa seara de sfarsit de primavara imbracat in uniforma militara. Am luat un autobuz, apoi metroul si am ajuns in gara Obor pentru ca la acea ora nu mai aveam tren din gara de nord spre Tulcea, iar trenul pleca la ora douazeci si trei, era ora optsprezece asa ca imi mai ramaneau cateva ore bune pana la plecarea trenului. M-am hotarat sa ma plimb prin zona garii incercand sa ma relaxez puţin de tot acel stres al vietii de soldat. Mergeam incet, ganditor printre trecatorii de pe strada privind acel tablou format din oameni, masini, cladiri si toata acea forfota a vietii de pe atunci din Bucuresti. Dupa un timp fiindu-mi sete am intrat intr-un bar sa beau un suc, era cam pustiu barul la o masa erau patru tigani ce beau bere. Dupa ce am baut sucul la tejgheaua barului m-am indreptat spre iesire insa in timp ce treceam prin dreptul tiganilor deodata unul ce era in capul mesei solid, lat in umeri cu niste brate puternice ce imi dadea impresia ca era un om foarte temerar imi spuse:

- Hei soldatule de la ce unitate esti?

I-am dat toate detaliile unitatii din care faceam parte dupa care el imi spuse:

- Si eu am fost soldat sa stii, si inţeleg ce inseamna viata de soldat dupa ce am terminat perioada de instructie si am depus juramantul militar am lovit un cadru militar ce imi facea viaţa imposibila, m-au trimis in batalion unde am stat o perioada apoi am iesit de acolo continandu-mi armata iar soţia imi era acasa insarcinata, insa nu m-am lasat, eram grozav pe atunci a venit insa si ziua cea mare a liberarii, va veni si pentru tine...

L-am ascultat putin, apoi l-am refuzat politicos cand mi-a oferit de baut si am iesit din nou in strada, continandu-mi plimbarea prin Bucuresti amestecandu-ma printre trecatorii ce treceau pe langa mine in acea minunata seara de primavara cu acel cer de o culoare frumoasa de deasuprea Bucurestiului. Am mers un timp fara sa ma opresc gandindu-ma ca in sfarsit pentru cateva zile puteam sa ma desconectez de tot acel mars al vietii de soldat.

Dupa un timp am ajuns in fata unui chiosc cu niste mese afara ce avea bere si bauturi racoritoare, gogosi, placinte, m-am aşezat sa pot manca ceva. La scurt timp se apropie de mine un tanar cam de varsta mea intrebandu-ma:

- Pot sa te invit la o bere, mai am cateva luni pana ma vor lua in armata si as dori sa-mi spui si mie cum este viata de soldat?

L-am privit era curat imbracat, simpatic parea destul de educat i-am spus ca poate sa se aseze si l-am convins cu greu sa nu imi aduca o bere ci un suc pentru ca ţinea cu tot dinadinsul sa-mi faca cinste, intre timp am facut cunostinta si am aflat ca il chema Victor. Apoi i-am istorisit cate ceva despre viata de soldat, desi ma asculta am observat ca era framantat ceva in interiorul sau il nelinistea, dupa ce am terminat mi-a spus:

- As dori sa-ti fac o marturisire stii, eu sunt dintr-un sat de pe langa Bucuresti ma duc acasa doar la sfarsitul saptamanii, aici muncesc in construcţii patronul ne ofera cazare si masa. Astazi am terminat munca, m-am spalat si am iesit sa ma plimb putin pentru ca nu mai pot ma sufoc imi e impovarat sufletul cu o problema si simt nevoia sa vorbesc cu cineva sa-mi descarc sufletul asa poate ca voi gasi putina usurare pentruca nici noaptea nu pot dormi ma zvarcolesc in asternut intorcandu-ma cand pe o parte cand pe alta propriile remuscari ma tortureaza si nu este numai asta nu stiu cum sa procedez in situatia in care ma gasesc. Uite despre ce este vorba acum cateva luni am fost la sfarsitul saptamanii acasa ca de obicei iar sambata seara ma invitat un prieten la o petrecere, a fost muzica, bautura, dans, fete, era acolo si prietena mea, ne cunoastem de mici copii la inceput vorbeam noi insa nu prea in serios insa cam in perioada acelei petreceri intre noi se nascuse un firicel de iubire iar in acea seara am dansat amandoi, eu am baut mai mult ca de obicei iar in acea noapte m-am culcat cu ea si acum este insarcinata mi-a spus-o cam de doua saptamani si este intr-o faza a sarcinii cand se mai poate face avort insa exista riscuri serioase. Asa ca iata framantarea mea, pur si simplu simteam aveam nevoie ca o fiinta omeneasca sa ma asculte si pe mine sa ma sfatuiasca, nu te superi daca te intreb tu in locul meu ce ai face?

- M-as casatorii cu fata si as salva doua vieti, i-am raspuns eu fara sa stau pe ganduri eram pe atunci un idealist pur sange.

Victor ma privi cateva clipe in tacere apoi spuse:

- M-am gandit de nenumarate ori la varianta asta, mai ales ca fata imi place, dar exista si cealalta varianta a urma mediul a face ceea ce vad ca fac atatia, am cucerit fata m-am culcat cu ea, treaba ei daca a ramas insarcinata eu voi alerga dupa alta cucerire insa sunt constient ca trebuie sa fiu foarte dur pentru a proceda asa. Pana la urma se poate face avort si gata.

- Victor asculta-ma ce iti spun lasa anturajul si prietenii care nu iti vor in realitate binele, insoarate chiar inainte de a pleca in armata daca vei proceda asa fata nu va fi acoperita de rusine acolo in sat la voi, iar un an trece te intorci acasa, servici gasesti pe cealalta cale este numai mizerie si durere. Citeam intr-o carte ca adulterul ne lipseste de cele mai mari bucurii ale vietii.

Victor ramase putin pe ganduri apoi continua:

- Da ar fi cel mai bine, mai onest si prietena mea insista tot pe ideea asta ar fi mai bine parintii mei tot asa imi spun, sa stii ca discutia noastra mi-a adus usurare. Da ar fi mai bine sa ma insor, as termina cu toata suferinta noastra si apoi rusinea fata de lumea din sat, totul s-ar putea cumva aranja am scapa de gura lumii.

Am mai discutat ceva timp cu Victor apoi ne-am despartit, el mi-a urat armata usoara iar eu i-am urat ca lucrurile sa-i mearga bine in viata. Indreptandu-ma spre gara ma gandeam la Victor, la drama lui, la alegerea pe care trebuia sa o faca imi puneam intrebarea: , , Oare va avea el valoarea necesara de a se insura si a salva acele doua vieti? Dar de fapt ar salva trei vieti si a sa proprie. Pana la urma daca nu se insoara cine stie ce tragedie se mai poate intampla cu acea fata?” Ajuns pe peronul garii eram putin trist pentru ca nu ii vorbisem mai mult imi veneau in minte idei mai valoroase ca acelea pe care i le spusesem si imi parea rau ca nu i le mai puteam impartasii. M-am urcat in tren meditand asezat la geamul unui vagon priveam pasagerii ce urcau in tren, dupa un timp se auzi suieratul trenului apoi acel zgomot specific momentului cand trenul se pune in miscare si in sfarsit trenul porni din gara. Intre timp se intunecase iesisera stelele ce straluceau pe cerul de primavara, iar eu priveam orasul luminat de electricitate de care ma indepartam, gandindu-ma cate vieti de oameni se desfasoara in Bucuresti oare cate din ele sunt fericite sau poate unele umbrite adanc de nefericire? Iar acea fata acolo la tara asteptand cu sufletul indurerat ca Victor sa se hotarasca, cine poate cantari tot zbuciumul din inima ei.

Iar astazi dupa atatea ani de zile lucrurile nu sau schimbat deloc nici chiar in aceasta societate post moderna in care traim, ba mai mult as zice ca sau agravat. Tinerii din zilele noastre se confrunta si ei cu probleme ca ale lui Victor sau mai mari. Am scris aceasta povestire in mod special pentru tineri, pentru ca imi dau seama ca ei se afla la o rascruce de drumuri, pe unul este un mare indicator pe care scrie: , , Toti cei ce doresc sa devina hedonisti sa mearga pe acest drum pentru ca vor gasi placere prin intermediul alcoolului, drogurilor, senzualitatii.” Iar tinerii se imbulzesc pe acest drum unde li se promite ca viata lor va semana cu un fel de carnaval in care nu ai nimic altceva de facut decat sa cauti placerile pacatoase. Insa nu li se spune ca daca vor continua cativa ani pe drumul acesta nu le mai ramane nimic de valoare morala sau umana totul se va degenera in interiorul lor.

La aceasta rascruce despre care am scris se afla un alt drum pe care este un indicator pe care scrie: , , Drumul spre tot ceea ce este frumos din punct de vedere spiritual, pur, nobil, intr-un cuvant este drumul spre eternitate.” Si pot sa spun ca acest drum nu este pustiu sunt calatori pe el si chiar tineri ce au valori si standarte spirituale, au de asemenea speranta ca vor ajunge la destinatie. Unii oameni spun ca exista si un al treilea drum insa eu nu cred in existenta unui astfel de drum pentru ca este o autoamagire, cei care sustin aceasta ideie spun ca acest drum ar fi o conglomerare a celor doua insa pe mine nu m-au putut convinge ca un astfel de drum ar conduce in final la eternitate. Eu prefer drumul spre eternitate pe care deslusesc cu ochii mintii in mod foarte clar urmele Marelui Invatator din Galilea si pasind pe aceste urme incep sa inteleg adevarata taina a vietii, imi dau seama ca mi sau dat acesti ani de viata cu scopul de a cunoaste iubirea lui Iisus si a ma lasa modelat si educat pentru cer de harul Sau minunat.