Jurnalul unui calator (5)

Fragmente

Era o zi de vara calduroasa. Eram de servici la una din cele doua porti ale santierului, atent la punctul de control. Cautand cate putina umbra pe unde se putea, gandurile imi fugeau in toate partile, fara sa reusesc sa le canalizez doar intr-o directie. In apropiere de punctul de control lucrau  niste muncitori la trotuare si sosea, erau toti din America de sud. Mi-a placut intotdeauna sa intru in discutii cu oamenii din alte popare, culturi si mentalitati diferite mai ales imi plac subiectele culturale si religioase. Am observat ca un tanar cam de 29-30 de ani din Bolivia era trist m-a surprins pentru ca de obicei acesti oameni lucreaza cu optimism isi traiesc viata cu bucurie. Fata lui era marcata de tristete, framantare impletita cu suferinta interioara. Am schimbat cateva vorbe cu el, si omul a inceput sa-si verse inima inaintea mea. Imi dadea impresia ca asta dorea mai presus de orice altceva. Muncitorii erau insiruiti de-a lungul soselii fiecare cu lucrul sau iar el se mai oprea din povestit doar cand trecea cineva prea aproape de noi si putea sa   ne auda, inceta  putin apoi continua:

,,Mi-am batut sotia, am fost beat, si nu este prima oara cand o bat. Acum a plecat cu fetita intr-un centru unde sunt primite femeile maltratate. M-a denuntat am stat o noapte inchis, si sunt sigur ca maine la proces m-a vor condamna pentru violenta in familie. Voi pierde totul familia, locul de munca, voi intra in puscarie, cine stie cand voi iesi? Ce se va intampla cu mine, nu mai am prea multe sanse? Am adus-o din Bolivia pe sotia mea cu atitea sperante. Desi  acolo de asemenea am avut probleme, am venit aici amandoi animati de dorinta de a ne face un rost pe lume, sa castigam bani ca sa ne cumparam o casa a noastra si acum uite unde am ajuns in ce necaz.”

,,Stai putin nu totul este pierdut in momentul acesta, inca ar mai fi speranta daca tu ai putea lua legatura cu ea sa-i promiti ca nu se va mai repeta. Ea sa-si retraga denuntia iar tu sa-ti indrepti in mod real purtarea.”

,,Nu  se  poate pentruca femeile de la centru o invata sa ma bage in puscarie, iar acolo nu m-a primeste  sa vorbesc cu ea, e un fel de convento catolico (manastire de calugarite catolica) cu norme si reguli foarte stricte. Ce ma fac eu?”

Tanarul din fata mea era intr-o adevarata situatie fara iesire din punct de vedere omenesc. ,,Asculta-ma, i-am spus ai incredere in Dumnezeu El te poate ajuta sa iesi din problema ta sa iti recuperezi familia, dar trebuie sa te rogi sa ceri putere ca Dumnezeu sa-ti ajute sa nu mai fii violent.” Am incercat sa-i explic ca Evanghelia are putere  sa-l ajute sa nu mai fie un om violent, adica transformarea caracterului este posibila si pentru oameni ca el. Ce minunata este Evanghelia, cat de minunat poate restaura fiinta umana din cele mai grele caderi si situatii disperate!  Marea taina a evlaviei ce lucreaza in vietile noastre, atit de aproape si totusi atat de neinteleasa.

De fapt cuvantul Evanghelie inseamna vestea cea buna a mantuirii prin Hristos. Iar apostolul Pavel a spus ca Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea tuturor celor ce cred. De asemenea este puterea Sa de a ne izbavi din pacat. Acceptind Evanghelia in viata noastra, primim speranta mantuirii. Cel mai mult se dezvolta fiinta umana, intelectual si spiritual atunci cind contempla viata, moartea, invierea si promisiunea celei de a doua veniri a lui Isus Hristos. Fiecare om are in fata doua destine: viata vesnica sau moartea vesnica, binele si raul pe ce drum vom urma? Ce vom alege? Nu putem calca la nesfarsit legile divine si umane, ca apoi sa nu suportam si consecintele raului savarsit.

Dar sa continui sirul intamplarii. Tanarul din fata mea era marcat de o parere de rau sincera pentru tot ceea ce facuse. Realiza ca-si lovise beat fiind propia sotie, ce acum cu copilul in brate era un fel de fugara prin centrul de ajutor pentru femeile maltratate. Am incercat sa-i inspir speranta, incercand sa-l fac sa inteleaga ca nu totul este pierdut, ca mai exista o raza de speranta in tot acel tablou intunecos al vietii sale, pe care el si l-a pictat prin unele alegeri ale sale lipsite de intelepciune. In toata discutia noastra analizandu-i expresia fetei, vedeam o lupta teribila intre speranta si diperare, se temea de faptul ca totul este pierdut si ca va merge la puscarie. Dadea senzatia unui om ce a cladit ceva frumos si apoi intr-un moment de betie a sfarmat totul, iar apoi treaz fiind sta in fata cioburilor a ceea ce a sfarmat punandu-si intrebarea:  ,,Oare mai pot reface relatia mea de familie? Sa fiu din nou fericit si liber impreuna cu sotia mea, cu copilul nostru? ”

Nu  cunosc restul istoriei acestui om din ziua aceea nu l-am mai vazut pe santier. Si m-am temut ca s-a intamplat, ceea ce era cel mai rau, puscaria si distrugerea familiei. De asemenea un licar de speranta a mai ramas, poate ca seful sau l-a dat doar afara dupa cum imi spusese chiar el ca era amenintat, ca va fi data fara. Si poate ca a inceput apoi sa adune acele cioburi din frumosul sfarmat, incepand sa recladeasca din nou.

As dori in continuare sa scriu cite ceva despre oamenii violenti si violenta in familie si in societate. Am experimentat in copilarie ce inseamna violenta dupa moartea tatalui meu, mama s-a recasatorit cu un om foarte violent verbal si fizic. Apoi dupa ce am crescut, am ascultat si vazut multe istorii ale violentei verbale si fizice. Am stat de vorba cu agresori si victime, am constatat urmatorul lucru ca agresorul cel ce genereaza violenta asupra unui copil, a unei femei sau a unui barbat, are demulte ori un comportament exemplar in societate. Ma refer la violenta in familie nu la  violenta sociala de strada. Se poarta foarte frumos cu orice persoana care nu este in cercul sau de violenta, si stie ca pare o utopie ca acea persoana sa-i fie victima. Insa acasa in cercul sau unde el este cel tare, aici este meschin, rau, crud. Am observat ca aceste persoane disfruta atunci cand isi chinuiesc victimile, fie verbal, fie fizic, iar totdeauna au placere ca victimile sa fie ingrozite din punct de vedere psihologic. Disfruta atunci cand groaza cade peste mintile bietelor victime. Intotdeauna dupa o desfasurare deplina a unui episod de violenta urmeaza o acalmie, cand aparent violenta inceteaza, agresorul incepe sa aiba un comportament exemplar in familie, ajunge chiar sa isi ceara iertare de la victima, insa dupa aceasta perioada de acalmie urmeaza o furtuna mai grozava si mai intensa decat ultima.

Pentruca asa cum cineva este dependent de alcool, droguri etc. Agresorul devine dependent de violenta si asta ii place, il imbata, il satisface, disfruta la maxim, insa mereu  e atent ca victima sa nu ajunga la politie. Pentruca atunci s-a terminat cu jocul sau  preferat, el stie ca il vor inchide, apoi il vor da pe mana unui specialist, pentru a face recuperari. Apoi i se  va mai prezenta si Evanghelia ca forta centrala cel poate ajuta sa renunte l-a a chinui sau chiar ucide in unele cazuri. Iar el agresorul nu vrea  ca intunericul din viata  sa iasa la lumina, pentruca atunci el nu mai este omul exemplar din societate, ci doar un om cu o boala morala ciudata aceea de ai chinui pe semenii sai. Iar oamenii isi vor da seama ca el disfruta cu acest lucru si se vor ingrozii de el.

Cat de multe nu s-ar putea spune despre violenta verbala si fizica? Cum imi spunea un om: ,,Daca ai sti cata suferinta exista in familiile unde ai violenta.” Am analizat si studiat mereu fiinta umana, incepand cu timpul cand eram soldat si mai tarziu am constatat ca agresorul cel ce produce suferinta, disfruta este adevarat nu intotdeauna dar in cele mai multe cazuri da. Am constatat ca sunt oameni care sunt victime, iar apoi devin agresori teribili. Sau pot fi in acelasi timp si victima si agresor, in armata unii ii chinuiau pe ceilalti in functie de grad. Iar fiecare avea momente cand era victima, insa stia ca va veni ziua cand va fi agresor. Imi aduc aminte de un soldat ce spunea: ,,Mi-a venit timpul sa chinui si eu, am fost chinuit, am rabdat, insa acum este randul meu si nimeni nu ma va priva de aceasta satisfactie a mea personala.” Parafrazes cuvintele lui, pentru ca limbajul sau era vulgar, si mai ales incerc sa exprim ceea ce expresia fetei lui, faptele lui transmiteau.

Am intalnit insa si oameni care chiar  daca ei au fost  chinuiti, cand venea si vremea lor de a chinui pe altii spuneau: ,, Nu eu am fost chinuit, stiu ce inseamna de aceea nu voi chinui pe nimeni. Lectia pentru mine din aceste episoade triste este ca nu este bine sa chinui pe nimeni, pentru ca stiu ce se simte in astfel de situatii.”

Cred ca inima omului despartita de Dumnezeu este capabila de mari cruzimi, atrocitati. La acest capitol avem lagarele de concentrare si exterminare naziste. De curand am vizionat un film intitulat ,, LA OLA” tradus din spaniola inseamna valul, in care se demonstra, ca desi toti suntem ingroziti de ceea ce s-a petrecut la Auschwitz, suntem capabili sa repetam acea trista istorie. Imi spunea un tanar ca viata unor oameni seamana cu un lagar in care exista suferinta.

Imi dau seama ca am deschis doua orizonturi pline de profunzime si anume, violenta in familie care se manifesta in atatea forme, si natura omului capabila de rau atunci cind este despartita de Evanghelie. ,,Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” ( Matei 22;39 )