Felicitas și cei șapte fii — o familie de martiri creștini uciși pentru credință la Roma (164 d.Hr.)

Felicitas era o văduvă creștină din Roma și avea șapte fii, ale căror nume erau: Januarius, Felix, Philippus, Sylvanus, Alexander, Vitalis și Martialis. Ei locuiau împreună cu mama lor într-o singură casă, asemenea unei mici biserici creștine. Despre mamă se spune că, prin părtășia și conversațiile ei creștine cu femeile romane, a adus multe dintre ele la Hristos. Fiii, la rândul lor, s-au purtat cu devotament, câștigând mulți bărbați pentru Hristos.

Când preoții păgâni s-au plâns împăratului Antoninus — care reluase persecuția începută încă sub Traian, deși între timp se mai domolise — au spus că nu doar bărbați, ci și femei îi blasfemiau pe zei, disprețuiau imaginile lor, călcau în picioare cultul împăratului și îi abăteau pe mulți de la vechea religie romană; și că toate acestea erau făcute în principal de o anumită văduvă, pe nume Felicitas, împreună cu cei șapte fii ai ei. Au cerut așadar ca ei să fie obligați să renunțe la Hristos și să aducă jertfe zeilor, iar dacă refuză, să fie omorâți. Împăratul, instigat prin aceste acuzații, i-a dat lui Publius, prepozitul (magistratul principal al Romei), deplină autoritate asupra lor.

Publius, dorind s-o cruțe pe Felicitas, fiind o femeie foarte respectată, a chemat-o în secret, pe ea și pe fiii ei, la el în casă. Acolo i-a rugat cu vorbe măgulitoare și cu promisiuni, dar apoi i-a amenințat cu torturi grele, dacă nu vor părăsi credința creștină și nu vor reveni la vechiul cult roman al zeilor.

Felicitas, amintindu-și cuvintele lui Hristos:
„Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”,

nu a căutat să se eschiveze prin cuvinte vagi sau disimulate, ci a răspuns simplu:

„Nu mă clatină lingușirile și rugămințile tale, nici nu mă înfricoșează amenințările tale; căci simt în inima mea lucrarea Duhului Sfânt, care îmi dă o putere vie și mă pregătește pentru lupta suferinței, pentru a îndura tot ce vei pune asupra mea pentru mărturisirea credinței mele.”

Văzând că nu o poate abate, Publius a spus:

„Foarte bine; dacă ție îți este pe plac să mori, mori singură. Dar ai milă, ca mamă, de fiii tăi — poruncește-le să-și salveze măcar viețile, jertfind zeilor.”

Felicitas a răspuns:

„Compasiunea ta este, de fapt, răutate, iar îndemnul tău nu este decât cruzime. Căci dacă fiii mei ar jertfi zeilor, nu și-ar salva viețile, ci le-ar vinde demonului iadului, al cărui robi, în suflet și în trup, ar deveni, fiind păstrați de el în lanțurile întunericului pentru focul veșnic.”

Apoi, întorcându-se spre fiii ei, a zis:

„Rămâneți tari în credință și în mărturisirea lui Hristos; căci Hristos și sfinții Lui vă așteaptă. Priviți — cerul este deschis înaintea voastră; luptați cu vitejie pentru sufletele voastre și dovediți că sunteți credincioși în dragostea lui Hristos, cu care El vă iubește pe voi și voi pe El.”

Aceste cuvinte l-au umplut pe judecător de mânie, și a poruncit să fie lovită peste obraz, mustrând-o cu glas tare:

„Cum îndrăznești să-ți îndemni astfel fiii înaintea mea, făcându-i neascultători față de împărat? Ție ți s-ar cuveni să-i îndemni să-i fie supuși!”

Dar Felicitas, deși amenințată cu moartea, a răspuns cu un curaj mai mult decât omenesc:

„Dacă tu, o judecătorule, L-ai cunoaște pe Mântuitorul nostru Isus Hristos și puterea dumnezeirii și măreției Sale, cu siguranță ai înceta să-i persecute pe creștini și n-ai încerca să ne abați de la credința creștină prin blasfemierea numelui Său; căci cine-L blasfemiază pe Hristos și pe credincioșii Lui Îl blasfemiază pe Dumnezeu Însuși, care locuiește prin credință în inimile lor.”

Chiar dacă a fost lovită cu pumnii în față ca să fie redusă la tăcere, ea nu a încetat să-și îndemne fiii să rămână fermi și să nu se teamă de torturi, de chinuri sau chiar de moarte, ci să moară de bunăvoie pentru numele lui Hristos.

Apoi Publius i-a luat pe fiecare fiu în parte, vorbind pe rând cu ei, sperând că, prin promisiuni sau amenințări, va reuși să-i clintească. Dar, neputând convinge pe niciunul, a trimis un mesaj împăratului, spunând că toți rămân neînduplecați și nu vor sub nicio formă să jertfească zeilor.

Împăratul a hotărât atunci ca mama și cei șapte fii ai ei să fie dați în mâinile unor călăi diferiți, pentru a fi torturați și omorâți în chipuri diferite — dar cu porunca ca mama să fie silită să vadă moartea tuturor fiilor ei înainte de execuția ei.

Conform sentinței, mai întâi Januarius, întâiul născut, a fost biciuit până la moarte înaintea mamei sale. Biciurile erau din funii sau frânghii, la al căror capăt erau prinse bile de plumb. Cei supuși acestei torturi erau loviți peste gât, spate, coaste și alte părți sensibile, fie pentru a fi chinuiți, fie pentru a fi omorâți, așa cum a fost cazul acum.

Felix și Philippus, următorii ca vârstă, au fost bătuți până la moarte cu vergi. Sylvanus, numit și Syllanus, a fost aruncat de la înălțime. Alexander, Vitalis și Martialis au fost decapitați. Iar la final, mama a fost și ea decapitată, fiind ucisă cu sabia.

Aceste lucruri s-au petrecut în timpul împăratului Antoninus Pius.

A. Mell. , cartea I a Istoriei, fol. 33, col. 4 și fol. 34, col. 1–3, ex Prudent. în Vincentio.

De asemenea: Acto. Adon. Mart. , 23 Nov. ; Greg. P. în Natali S. Felic. , Homil. 3, în Eu. ; Bet. Chrysol. Serm. 134; Arta apud Mombrit. tom. 1; Beda Usuard. , 23 nov. ; Heur. Erfford. Chron. , Mart. Rom.

Pentru perioada în care s-a petrecut aceasta, vezi P. J. Twisck, Chron. , cartea a 2‑a, anul 164, pag. 45, col. 1, din Vincentio în Cal. , fol. 35.

Notă
Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Pentru a accesa mai multe resurse din Oglinda Martirilor și resurse gratuite dedicate unei ucenicii autentice în Hristos, pentru a ne asemăna cu El, vizitează https://anabaptisti.ro sau https://cuvantcurat.ro.