Dionisie Areopagitul, martirizat pentru mărturisirea lui Isus Hristos, în jurul anului 112 A.D.

Citim în Faptele Apostolilor, cap. 17, vers. 34, că printre cei care au aderat la învățătura lui Pavel se aflau și Dionisie, unul dintre membrii sfatului atenian (Areopagul), și o femeie pe nume Damaris.

Despre acest Dionisie, supranumit Areopagitul, se mărturisește că a sporit atât de mult în credința creștină, încât Pavel l-a rânduit mai târziu episcop în Atena; iar la sfârșit, după ce a făcut o mărturisire de credință preaslăvită și a îndurat multe chinuri grele, a fost încununat — ca un erou biruitor al lui Isus Hristos — cu cununa martirilor, când ajunsese la o vârstă foarte înaintată și își încredințase duhul în mâinile Tatălui său ceresc.

Atunci a împlinit ceea ce obișnuia să spună adesea în viața sa: „Ultimele cuvinte ale Domnului meu Isus, rostite pe cruce, vor fi și ultimele mele cuvinte în această viață vremelnică, și anume: «Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul meu. »” După aceea a fost omorât și astfel a adormit fericit în Domnul.

Comparați: A. Mell. , cartea I din Histor. der vervolg. en Mart. , tipărită în A. D. 1619, fol. 26, col. 2; (din) Adone, în Martyrol. ex Arist. , lib. de Relig. Christ; și Suida, în Dion. Areopag. ; precum și Seger, în Chron. 10; Strac. , în Pass. , Part. S. , Homil. 2; împreună cu W. Baudart, în Apophthegm Christian, cartea I, ediția a VII‑a, A. D. 1640, p. 17, despre numele Dionisie Areopagitul.

Notă. — Cu privire la felul morții sau al martiriului lui Dionisie Areopagitul, nu găsim nimic consemnat la scriitorii vechi și vrednici de încredere; de aceea n-am spus nimic despre aceasta, deși unii au scris că ar fi fost decapitat la Paris. Pentru această afirmație îi lăsăm pe ei răspunzători, fiindcă relatările lor despre acest eveniment diferă atât în privința modului, cât și a timpului în care se spune că ar fi avut loc. Vezi în Apophthegm Baudartii, menționat mai sus.

Notă
Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Pentru a accesa mai multe resurse din Oglinda Martirilor și resurse gratuite dedicate unei ucenicii autentice în Hristos, pentru a ne asemăna cu El, vizitează https://anabaptisti.ro sau https://cuvantcurat.ro.