Din cartea sentințelor penale a Amsterdamului: condamnarea și arderea de viu a lui Quirinus Pieters din Groningen (1545)

Când constrângerea conștiinței și a credinței nu a încetat, ci a crescut și a izbucnit din ce în ce mai mult prin adepții papismului împotriva creștinilor evlavioși, care, potrivit poruncii lui Hristos, fuseseră botezați pe baza credinței lor, s-a întâmplat că un anumit frate evlavios, numit Quirinus Pieters, originar din Grœningen, s-a despărțit și el de papism și s-a alăturat bisericii purtătoare de cruce a lui Isus Hristos, numită a botezaților sau, cu dispreț, a rebotezaților (anabaptiști), fiind primit în biserică prin botez, după mărturisirea credinței sale, de către Menno Simon, care era pe atunci unul dintre cei mai de seamă învățători din Friesland.

Dar când, cu aproximativ șase ani înainte, a mers în Olanda și s-a stabilit la Amsterdam ca să trăiască în liniște, potrivit credinței și conștiinței sale, a fost descoperit foarte repede de autorități, prins și, în cele din urmă, fiindcă nu a vrut să apostazieze, condamnat la moarte pe data de 16 aprilie 1545 d. Hr. , și anume, să fie ars de viu; această pedeapsă înfricoșătoare și severă a fost suportată cu statornicie de acest evlavios erou al lui Hristos, după ce și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Toate acestea le-am luat din sentința următoare, care i-a fost citită în public, în ziua morții sale, de către stăpânitorii întunericului, și a cărei copie fidelă, extrasă din cartea sentințelor penale, ne-a fost transmisă de secretarul de acolo. Conținutul acesteia, cu excepția titlului, este următorul:

Sentința de condamnare la moarte pronunțată împotriva lui Quirinus Pieters din Groeningen.

Întrucât Quirinus Pieters, originar din Grœningen, a îmbrățișat necredința și erezia anabaptiștilor, fiind rebotezat cu aproximativ șase ani în urmă de Menno Simon, un învățător al sectei menționate mai sus, și întrucât el are opinii vătămătoare cu privire la sacramentele sfintei biserici și, pe deasupra, i-a adus și pe alții în astfel de necredință și rătăcire, îndemnându-i la aceasta, în directă contradicție cu sfânta credință creștină, rânduielile sfintei biserici și decretele Majestății sale imperiale, milostivul nostru stăpân; și întrucât el stăruie cu încăpățânare în necredința menționată mai sus, de aceea, domnii mei judecători, după ce au ascultat cererea adresată de domnul meu procurorul în privința lui Quirinus Pieters, precum și răspunsul și mărturisirea sa, și după ce au luat în considerare pe deplin împrejurările acestor chestiuni, îl condamnă pe Quirinus Pieters să fie ars de călău; și, totodată, declară că averea sa este confiscată în beneficiul trezoreriei Majestății sale imperiale. Pronunțată în această zi de 16 aprilie 1545 d. Hr. , în prezența întregului complet de judecată, cu excepția dlui Henry Dirks, primar.

În conformitate cu această sentință, Quirinus Pieters a fost executat de călău în aceeași zi.

Toate acestea au fost extrase din cartea sentințelor penale, aflată în păstrarea secretarului orașului Amsterdam.

Notă
Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Pentru a accesa mai multe resurse din Oglinda Martirilor și resurse gratuite dedicate unei ucenicii autentice în Hristos, pentru a ne asemăna cu El, vizitează https://anabaptisti.ro sau https://cuvantcurat.ro.