Contrastul dintre doua vieti

Rafa era un om foarte interesant din mai multe puncte de vedere. Lucra ca sef de personal la o firma de paza si constructii numita Corona Control, a lucrat pina in anul 2008 cind s-a inchis empresa. Mai mult decit orice era de apreciat discernamintul sau in ceea ce priveste cunoasterea oamenilor. Fusese politist (guardia civil) primise un disparo (adica o impuscatura) intr-o confruntare cu miscarea terorista ETA. Ramasese cu ceva urmari si avea o pensie, cred ca la un picior fusese ranit. Impresiona autoritatea lui cu muncitorii, iar in acelasi timp stia sa glumeasca cu ei, sa mearga la bar cu ei, reusea sa se faca respectat de muncitori. Avea in jur de 45 de ani, arata ca un barbat pur spaniol, pielea de o nuanta putin inchisa, as zice maslinie. Am observat ca in comparatie cu romanii, rusii, bulgarii, spaniolii au pielea mai inchisa la culoare. Parul saten inchis ochii caprui, privind mereu cercetator la oamenii cu care lucra, purta mustata, era inalt, ca corpolenta normal, insa ceea ce impresiona era expresia fetei lui. Fruntea brazdata adinc de riduri, de asemenea in unele parti ale fetei avea riduri, dadea impresia unui om ce vazuse multe in viata si trecuse prin viata invatand ceea ce se numeste scoala vietii.

Parea reprezentantul unui mod de viata. Al relatiilor intime din afara familiei, de fapt era divortat si avea o fata care locuia cu fosta lui sotie in Sevilia. Petrecea ore in sir in bar, ducea o viata de aventura, si distractii. As putea sa rezum filozofia sa despre viata in doar citeva cuvinte: ,,Traiesc din plin, si ma bucur, principalul obiectiv al vietii mele este totul aici si acum.”

Insa daca mas opri aici cu descrierea lui, nu ar fi totul ar ramine deformat, creionat. Dincolo de tot acest fel de a fi era in el ceva sensibil pentru lucrurile sacre. Am discutat cu el de citeva ori despre dimensiunea sacra a vietii si as putea s-a rezum in citeva cuvinte cea ce gindea in acesta privinta. ,, Traiesc cum vreau, dar sacrul este sacru. Nu vreau sa faca parte din viata si fiinta mea dar cel putin il respect, ma misc si traiesc  in dimensiunea profana a vietii cu incursiuni, in mizeria morala a lumii acesteia. Dar cel putin nu calc in picioare lucrurile sfinte.”

Parea un om ce disfruta de locul sau de munca de filozofia sa de viata. Desii dupa ani de zile am inceput sa observ ca o tristete adinca s-a cuibarit in sufletul sau. Realitatea este ca acest stil de viata oboseste, extenuiaza si in final conduce la ruina. Cred ca incepuse sa-si dea seama ca se afunda, incepe sa se prabuseasca, modul sau de a trai nu ii mai aducea placerea de altadata.

Descriindu-l pe Rafa, mi-am adus aminte de un alt barbat, un pastor  neoprotestant numit Hose. Era cam de o virsta cu Rafa. L-am cunoscut intr-o zi de sarbatoare l-a biserica intr-un cadru impresionant. Dupa ce oamenii muncesc 6 zile in ziua saptea vin sa se inchine. Ei experimenteaza truda muncii, este minunat sa observi aceleasi fete exprimind bucuria inchinarii. Cred ca in orice tara straina ca si aici in Spania bisericile romane sint adevarate oaze unde poti simti acel spirit romanesc autentic, chiar daca citeodata mai sint invitati si pastori spanioli sa predice.

Mi-a ramas o placuta amintire despre pastorul Hose. Ceea ce impresiona la el erau ochii lui radiind de un spirit crestin autentic, de statura mijlocie, corpolent as zice bine proportionat, parul negru, expresia fetei era o imbinare de bunatate si intelepciune.  Privindu-l in timp ce predica intelegeam mai bine acel maret verset din Evanghelia dupa Ioan ( 12-24):

,, Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca grauntele de griu, care a cazut pe pamint, nu moare, ramine singur; dar daca moare, aduce multa roada.”

Ascultind predicile sale vedeam implinirea acestui verset in viata unui om. Adevarata maretie a Evangheliei, transformarea unei vieti umane prin har. Un om ce s-a dezvoltat spiritual si intelectual in mod armonios. Bineinteles ca se vedea si in el acea lupta dintre firesc si duhovnicesc. Lupta dintre bine si rau ce trece prin inima si viata fiecarui om. Probabil ca existau si in viata lui suisuri si coborasuri. Dar in acelasi timp se vedea in el o dezvoltare a unui autentic caracter crestin. Exact asa cum demult in Romania imi spunea un prieten. ,, Daca privesti un lan de porumb, ai sa vezi  cite un cocean care s-a  dezvoltat in toate privintele  mai mult ca ceilalti coceni.” Asa mi se parea acel om mai dezvoltat decit alti oameni din punct de vedere spiritual. Parca pe linga el ne simteam ca niste pitici in compania unui urias.

Analizind vietile acestor doi oameni mi-am dat seama ca erau reprezentantii a doua categorii de oameni. Pe care i-am intilnit atit de des in viata. Descrierea lor mi-a adus aminte de citeva ginduri din Cartea Cartilor:

,, Intrati pe poarta cea strimta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sint cei ce intra pe ea. Dar strimta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sint cei ce o afla.”

,, Cerceteaza-ma Dumnezeule, si cunoaste-mi inima!

Incearca-ma, si cunoaste-mi gindurile!

Vezi daca sint pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei!”

(Matei 7-13,14; Psalmii 139-23,24)