"Cine invata pe altii?Cel ce are autoritatea."

Pe mine ma bucura foarte mult cand ajunge inaintea ochilor mei articole,care imi confirma cunostiintele spirituale,adunate in Domnul de ani de zile.In 1986,am avut si eu o mare framantare cu privire la ce dar am si in ce slujba ma cheama Domnul.Din 1980 sept.am trait atatea cu Domnul,si le spuneam ,le dadeam,cu multa aprindere la toti din jurul meu.Am adus intrebarile acestea inaintea Domnului,si prin doua versete din Scriptura am inteles care este darul si slujba mea in Domnul.Din ziua ceaia veneam mereu inaintea Lui,rugandu-L sa ma inzestreze cu tot ce crede El ca am nevoie pentru slujba in care m-a chemat: intelepciune,pricepere,sa deosebesc care este si care nu voia Sa in orice imprejurare,sa nu ma lase sa iau hotarari pripite dupa firea mea cea veche,sa ma faca o pilda in vorbire in purtare pentru sufletele din jurul meu si la acelea la care ma trrimite El….sa se vada in mine caracterul Sau…Cererile acestea le-am adus ani de zile inaintea Sa,si astazi o fac inca…rezultatul este ca El mi-a dat si imi da cea ce am cerut dupa voia Sa

Am dorit sa le scriu pe toate experientele ,zi de zii sa le am ca si amintire. Asa am si inceput,s-au facut 90 de pagini. Dar cineva mi-a spus sa le spun cu gura mai departe,acolo unde vrea Domnul,nu sa le scriu numai ca eu sa le am. Am fost cam indoita si am venit inaintea Domnului cu rugaciunea ca El sa imi faca clara voia Sa cu privire la marturriile mele. Urmaream sa vad cum imi va da un raspuns….Am observat ca din ce in ce mai mult a trebuit sa scriu scrisori lungi cu fiecare experienta traita cu El,inspre Romania.Sau adunat sute de coli DIN 4,scriam foarte mult cu mana,si in amanuntire exact cum am trait….Asa ca am rupt acele 90 de pagini si am spus in rugaciune Domnului ca voi face cum vrea El. Deacea astazi la dupa 32 de ani cu Domnul,inca au ramas in memorie foarte vii trairile cu El, pentru ca au fost foarte des repetate acolo unde Domnul ma trimitea….Am observat ca unii ma priveau ca si pe o femeie ciudata…pe cand pentru altii era ceva deosebit si ascultau si doreau sa le spun mereu ceva din experientele mele cu Domnul,din trairea cu El,sa le scriu…

Pentru mine a fost de inteles asfel slujba in care m-a chemat Domnul:sa dau mai departe cea ce eu inainte am trait din practicarea Cuvantului,deci nu teoria biblica,ci practica care vine din teorie. Fratii care au darul de a patrunde adanc in gandurile lui Dumnezeu,aducea inaintea adunarii Cuvantul clar,iar eu dupa ce l-am “adancit”in inima mea,am practicat atunci cand am trecut printr-o situatie sau alta,deci asta dau eu mai departe.

El are autoritatea,El invata,si trimite pe altii ,sa invete,sa indrepte ,sa mustre in toata blandetea si intelepciunea Sa,acolo unde El doreste.

Numai ca din partea celui trimis de El,trebuie sa fie o permanenta legatura cu El,si din pozitia asta ,va avea autoritatea. Autoritatea de a merge sa dam Cuvantul sau sa facem o anume slujba ,nu ne-o putem lua noi singuri,ci ea trebuie sa vina de la Domnul.Pentru ca sunt multi care se duc si fac in numele Domnului multe,dar ei nu au fost trimisi de El . Este ceva deosebit,nu pot sa explic in cuvinte,sa vezi cum sufletele la care El te trimite in autoritatea de la El,se lasa intarite,indreptate,mangaiate…este ceva ce numai atunci se poate trai cand pleci din fata Lui,in plina binecuvantare,stiind ca El te-a trimis si nu un om,nu firea ta veche…Se fac atatea activitati fara sa fie in ele autoritatea divina,si nu aduce nimic statornic…nu schimbare…nu binecuvantare…

Multa binecuvantare de la Domnul pentru cititorii blogului.M.M


——————————————————————————

Cine învață pe alții? Cel ce are autoritatea.
by

vesteabună

Aseară discutam cu un frate mai multe subiecte.
Am ajuns și la cel care mă frământă cel mai tare (ca pe un adolescent entuziast, vorba lui Comenius) la Învățare.
Cine trebuie să învețe pe cine?
Ce calificare trebuie să aibă cel care învață pe alții?
”El îi învăța ca unul care avea autoritate nu cum îi învățau cărturarii lor…”
Domnul Isus are toată autoritatea în cer și pe pământ:
El ne trimite.
Când ne rugăm stăm în fața Lui.
El învață pentru că El e Șef(Domn). El are autoritatea și să învețe și să trimită pe alții să învețe. Doar cine pleacă din fața Lui are această autoritate.
Într-o echipă, într-o fabrică, șeful sau patronul dă cele mai bune instrucțiuni, el știe cum merg lucrurile, el știe scopurile și căile de atingere a lor.
Chiar dacă ”încă nu vedem că toate îi sunt supuse”, noi știm că toate Îi sunt sub autoritate Domnului Isus.
Chiar noi suntem chemați să supunem domnii și stăpâniri, să le biruim. Apropiem și grăbim astfel venirea zilei Lui.
Domnul Isus, Cel prin care sunt toate și pentru care sunt toate și cele văzute și cele nevăzute este mai întîi de toate Capul trupului, al Adunării. Autoritatea Lui și-o manifestă pe deplin în adunare.
Noi avem o autoritate delegată, ”vă trimit”.
Dar cum ne trimite?
”vă voi da o gură și o înțelepciune căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri” Luca 21:15
Porunca era să aștepte în cetate până vor fi îmbrăcați cu ”abilitate de sus”. Termenul ”dynamis” obișnuit tradus ”putere” se referă la abilitate, la înțelepciune, la capacitate de a realiza prin cunoaștere, la acel duh de sfat și de tărie profețit (nu la o forță intensă).
Când vorbim de tărie sau putere trebuie să avem în vedere o trăinicie a cunoașterii însoțită de o capacitate divină de a învăța pe alții, de a birui negurile conștiințelor confuze și a îmbucura duhurile credincioșilor slăbiți. Abilitatea de a învăța (”să fie în stare să învețe”) presupune desigur pe lângă blândețe și alte virtuți ce țin de personalitatea (nouă) a celui ce învață și o cunoaștere a întregii Căi de apropiere de Dumnezeu (”Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu ”FA 20:27). Aceste virtuți divine sunt dobândite prin cunoașterea Domnului, în gândiri îmbibate de Cuvântul lui Dumnezeu și de pildele lui Dumnezeu.
Oamenii se închină la natură, la creație, divinizând-o și negându-l pe Creator.
Noi arătăm creația ca o pildă a înțelepciunii lui Dumnezeu, o subjugăm, o folosim, o coborâm la nivelul ei, nu o slăvim (nu este vrednică de slavă această creație) și Îl slăvim pe Creatorul ei și al nostru.
Autoritatea asupra creației, asupra noastră aparține Domnului Isus.
Autoritatea pe care am primit-o spre a învăța pe alții este pentru a-I atrage pe oameni spre El, spre a-i apropia.
Învățarea Lui are ca scop revărsarea autorității Lui asupra conștiințelor celor răsvrătiți de la ascultarea credinței.
Procesul învățării este invers procesului îndepărtării, al alungării lui Dumnezeu din conștiințe.
De la creație, de 6000 de ani și apoi de la potop de 4300 de ani oamneii se îndepărtează de Dumnezeu în gândurile lor cu viteze pietrei plecate din praștie. Cât sunt de sus cerurile față de pământ sunt gândurile noastre de gândurile Lui.
Cu fiecare generație, cu cât mai multe obiecte a creat tehnica și meșteșugul, omului îi este tot mai absorbit interesul de aceste ”lucrări ale mâinilor lui” și este orb sau vede tot mai slab că el, omul este o lucrare a altor Măini. În orice supermarket intri vezi ochi absorbiți de admirație spre obiecte făcute de mâini de om.
De ce scriu aceste lucruri?
Pentru a deveni conștienți că învățarea derivă din autoritate.

Ne învățăm copiii pentru a le aduce gândurile înapoi la conștiența de Dumnezeu, la acea stare când și gândurile care și le fac singuri să plece tot de la gândul-temelie al autorității lui Dumnezeu asupra a tot și a imposibilității de scăpa de sub ochii Lui. Datorită faptului că la școală și în mass-media copilul este învățat ”de la firea pământească” munca de învățare a copilului ne este de două ori mai grea. Pe de o parte trebuie să smulgem plantele otrăvite ale teoriilor mincinoase(darwinism, evoluție, umanism, ateism, etc) și pe de altă parte să sădim plantele roditoare ale gândului lui Cristos(creaționism, autoritatea cuvântului, pocăința de păcat și apropierea de Dumnezeu cu încredere).

Ne învățăm unii pe alții pentru că harul pe care l-am primit fiecare este pentru a sluji cu el celorlalți, o astfel de autoritate există în adunarea ce Adevărată.

Învățăm pe oameni drumul cel lung al apropierii de Dumnezeu de multe ori începând de la îndepărtarea lor. Nu toți stau în car și citesc pe profetul Isaia și aproape nimeni nu te întreabă despre cine vorbește profetul astfel. Oamenii sunt căzuți între tâlhari și lasați ca morți, a trecut preotul și levitul fără să-i ajute, e necesar ca cineva să se dea jos de pe dobitocul lui și să-i spele rănile. Gândurile sunt complet îndepărtate și astăzi trebuie început cu Geneza.
La Corint a fost mai simplu: erau mulți iudei și prozeliți, cunoșteau Cuvântul, la ei a mers cu ”v-am învățat mai înainte de toate că Cristos a murit pentru păcatele noastre”. La famen, la Corneliu, la Lidia era cunoaștere de Cuvânt.
Drumul dinainte, al semănării Cuvântului este unul mai lung și cu lacrimi. Dar avem autoritatea și asupra șerpilor și scorpionilor ce-l acoperă.
Autoritatea și abilitatea ce le-am primit de la Domnul Isus ne dau dreptul să învățăm pe alții, ne obligă chiar.
Să începem chiar azi să ne aliniem gândurile în urma Lui, să ne supunem mințile rebele Gândului său, să ne înarmăm cu același fel de gândire(al pătimirii și lacrimilor) pentru ca să rezistăm uneltirilor celui rău și să fim buni slujitori ai lui Cristos Isus punând în mintea celorlalți aceste vrednice și slăvite învățări ale Lui.