text Marturii crestine

Biruința Lui în mijlocul întunericului meu

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
 Autor: Alexandra Diana
Am ajuns într-un loc în care mintea mea nu mai era un adăpost, ci un câmp de luptă. Depresia m-a secat pe dinăuntru, iar tratamentul, deși necesar, a apăsat peste o durere care deja era prea mare. Zilele nu mai aveau lumină, iar nopțile erau pline de gânduri care mă împingeau spre moarte, nu pentru că o doream, ci pentru că nu mai știam cum să trăiesc. Au fost momente când am crezut cu adevărat că ar fi mai ușor să nu mai fiu. Nu pentru că nu iubeam viața, ci pentru că nu mai aveam puterea să o duc. Mă rugam, dar rugăciunile îmi ieșeau frânte. Îl strigam pe Dumnezeu, dar simțeam că cerul e închis. Și totuși… El era acolo. Chiar și când eu nu Îl mai vedeam. Cicatricile de pe trupul meu sunt urmele acelei lupte. De fiecare dată când le privesc, plâng. Pentru că mă întorc în locul disperării. Pentru că mult timp am crezut că ele mă descalifică. Că nu pot vorbi despre un Dumnezeu viu având pe trup semnele morții. Mă întrebam: Cum să-L arăt pe Dumnezeu prin rănile mele? Dar Dumnezeu mi-a arătat ceva ce nu puteam vedea atunci: El nu Se teme de rănile mele. Nu Se rușinează de ele. Așa cum Fiul Lui a rămas cu semnele cuielor, și cicatricile mele spun o poveste — nu a eșecului meu, ci a credincioșiei Lui. Pentru că lupta aceea nu am câștigat-o eu. Eu eram prea slabă, prea obosită, prea goală pe dinăuntru. Dumnezeu a câștigat-o pentru mine. El m-a ținut în viață când eu nu mai aveam dorința să trăiesc. M-a purtat în zilele în care existența mea era doar supraviețuire. A rămas lângă mine când eu nu mai puteam rămâne lângă mine însămi. Astăzi încă plâng uneori. Încă mă dor amintirile. Încă învăț să mă privesc cu milă, nu cu condamnare. Dar știu un lucru: dacă sunt aici, este pentru că Dumnezeu a spus „nu încă”. Pentru că viața mea are valoare chiar și atunci când mintea mea m-a mințit că nu are. Cicatricile mele nu sunt dovada că Dumnezeu a lipsit, ci dovada că harul Lui a fost mai mare decât întunericul meu. Ele nu vorbesc despre dorința mea de a muri, ci despre faptul că am fost aleasă pentru viață — chiar și atunci când eu nu mai puteam alege.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Ellert Jans, croitorul cu picior de lemn: a refuzat să evadeze și a mers bucuros la rug la Amsterdam (1549)
În anul 1549 au fost întemnițate la Amsterdam, pentru adevărul lui Isus Hristos, aproximativ douăzeci de persoane, bărbați și femei, ale căror nume nu sunt cunoscute, mai ales că unii dintre ei au eva... Citeste mai mult >>
A refuzat să se închine statuii zeiței Cybele și a oferit s-o spargă cu ciocanul: Simforian din Autun, decapitat (275)
Se afirmă că în acest timp, pe când păgânii din Augustodunum, numit acum Autum, în Burgundia, cu prilejul unei sărbători a zeiței Cybele, pe care o numeau mama zeilor, purtau în procesiune imaginea ei... Citeste mai mult >>
A refuzat să se închine statuii zeiței Cybele și a oferit s-o spargă cu ciocanul: Symphorian din Autun, decapitat (275)
Se afirmă că în acest timp, pe când păgânii din Augustodunum, numit acum Autum, în Burgundia, cu prilejul unei sărbători a zeiței Cybele, pe care o numeau mama zeilor, purtau în procesiune imaginea ei... Citeste mai mult >>
Eu credeam că m-am rătăcit. Dar Dumnezeu știa unde merg.
Eu credeam că m-am rătăcit. Dar Dumnezeu știa unde merg. Într-o seară am simțit nevoia să plec din casă. Am ieșit și m-am plimbat pe câteva străzi, fără să am o destinație anume. La un moment dat, mi... Citeste mai mult >>
O chemare care costă
O chemare care costăÎntr-o seară ne întorceam de la o evanghelizare. Marian fusese cercetat de Cuvântul lui Dumnezeu, iar pe drum mi-a mărturisit că vrea să-și predea viața Domnului. — Dar nu acum, m... Citeste mai mult >>
La biserica copiilor
La biserica copiilor Într-o zi, unul dintre prezbiterii bisericii m-a sunat să vadă ce fac și cum mai sunt. După un scurt dialog, m-a întrebat: — Cu ce ești de folos pentru zidirea Trupului Domnului I... Citeste mai mult >>
„Așa spuneți voi, dar eu am o asigurare mai bună": Claes Leeks din Ostende, strangulat și ars pentru credință (1548)
Claes Leeks, originar din Ostende, a fost chemat la primărie în anul 1548, din cauza unor zvonuri care circulau despre el. Ajuns acolo, a fost cercetat cu privire la credința sa și, făcând o bună mărt... Citeste mai mult >>
Marinus din Cezareea: martirul care a ales Evanghelia în locul sabiei (262)
În vechile scrieri ale martorilor evlavioși ai lui Isus Hristos se relatează despre Marinus, un cetățean al Ierusalimului, de origine nobilă, care, deși aparținea nobilimii, nutrea o afecțiune sinceră... Citeste mai mult >>
Un episcop și doi diaconi refuză să jertfească zeilor și sunt arși de vii în arena din Tarragona, Spania (261)
Se afirmă că în acest timp, Fructuosus, episcopul bisericii din Tarragona, în Spania, și Augurius și Eulogius, diaconii săi, au fost arestați la porunca lui Aemilian, proconsulul, și ținuți în închiso... Citeste mai mult >>
Încercând să negociez cu Dumnezeu
Încercând să negociez cu Dumnezeu În anul 2001 eram în portul orașului Funchal, pe insula Madeira din Oceanul Atlantic, împreună cu Daniel. La un moment dat s-a apropiat de noi Iosif, un tânăr din... Citeste mai mult >>