Aveti grija pe unde va sunt atrasi copiii.

As vrea ca sa aduc ca marturie un vis pe care l-am avut nu demult, si pe care nu l-am spus la multi, nestiind daca trebuie sau nu. Dar in seara aceasta chiar inainte sa inchid computerul am observat  pe pagina statica globul pamantesc pe care era o vulpe de foc pe el (firefox), si uitandu-ma cu atentie la acel glob albastru care era cuprins de un foc sub forma unei vulpi, mi-am adus aminte de versetul care zicea in Cantarea Cantarilor 2 ca vulpile cele mici strica viile, viile in floare, adica viile care inca nu au ajuns la rod, ci sunt in floare, cresc, si au pe ele semne ca vor rodi. Si aceste vulpi vin sa strice viile. Cine sunt aceste vii in floare, fratilor? Sunt copiii nostri, sa stiti, suntem noi cu toti. Dar cine sunt aceste vulpi? In visul meu se facea ca  mai multi fratii din adunarea unde merg, eram urcati intr-un avion cu destinatia peste oceane la fratii de acolo, intr-o vizita pe zece zile. Fratiii care erau cu mine aveau la ei valize negre cu haine in ele de schimb pentru cele zece zile, iar eu nu aveam nimic, nici valiza si nici haine de schimb, drept care am zis fratilor ca eu nu pot merge cu ei. Ei au insistat sa merg cu ei, ca o sa imi cumpere ei acolo pentru fiecare zi cat vom sta, haine de schimb. Fiindca hotarasem sa nu mai merg in acea calatorie, m-am dat jos din avion, si dupa mine s-au dat jos si fratiii, apoi cautam sa iesim din aeroport. Aeroportul nu era unul din acesta pe care il stim noi cu pista din beton, ci acolo avioanele veneau si plecau pe mare, marea era pista de aterizare si de decolare. Ca sa plecam de acolo era un singur drum, pe care trebuia sa urcam, si care in dreapta lui avea o mare prapastie, iar in stanga lui era marea aceasta de pe care veneau si plecau avioanele. Dar in drumul acesta in mijlocul lui era un pom foarte mare, cu crengi foarte mari, si pe a carui ramuri erau casute. Casutele acestea erau formate din trei camere rotunde, si nu aveau acoperis, infatisarea casutelor era cum ai pune trei mere unul linga altul, asa aratau camerele casutelor, si erau de culoare argintie atat casutele cat si pomul. Iar in jurul pomului jur imprejurul lui pe sus in vazduh zburau niste avioane de aceiasi culoare cu casutele, si veneau si se lipeau de usa casutelor pe  ramuri si culegeau din acele casute copiii ai fratilor crestini, si nimeni nu li se putea impotrivi lucrari lor. Ele veneau ca sa ia din casutele acelea pe copilasi celor credinciosi, care erau in acele casute, era o mare groaza. Aceste avioane aveau ca  aparare in jurul lor tot niste avioane care  slobozeau din ele niste cutiute mici si arginti, si care daca atingeau omul, explodau, dar daca nu atingeau omul nu se declansau. Si cum mergeam noi tarandu-ne pe jos, deodata mi-a venit in gand sa ma trag de sub pom fiindca ma gandeam ca noi fiind observati ca suntem  pe acolo ne vor tintui cu acele cutiute. Si m-am tras intr-o parte si exact in momentul urmator, linga mine a cazut o cutiuta din aceea mica. M-a cuprins o mare spaima cat de real este pericolul in care ma aflam si m-am silit sa ma trezesc, sa ma rup din aceea lume a visurilor.

Fratilor sa stiti ca ne sunt vizati copilasi nostri. Va indemn sa nu ii duceti cu mana voastra la acel pom mare, si sa ii lasati sa fie crescuti de acel pom si in acel pom, ca de acolo o sa vi culeaga. De fapt tinta lor a fost din totdeauna copilasi nostri ai crestinilor, si in mica parte au reusit. I-au desprins de noi prin scolile duminicale, copilasi nostri nu mai cresc cu noi, ci cu ei, copilasi nostri nu mai cresc cum am crescut noi in adunare ci pe la subsoluri sau prin camere alaturate. De ce? Pentru comfortul nostru de o clipa binenteles. Nu sunt de vina invatatori de scoala duminicala, ca ei nu realizeaza inca, si poate nici cei  mai multi. Dar copilasi nostri nu fac parte din acelasi trup, din acelasi program, ei nu au parte la aceleasi invatatura, ei nu se roaga cu noi in adunare, ei stau si se uita la diferite lucruri prin scoala duminicala, fac diferite activitati, si sunt recompensati, si notati ca la scoala aproape. Clar este ca exista o conspiratie impotriva noastra, pentru ca noua generatie sa nu mai aibe nimic din vechile carari (vizite la spital, la orfelinate, nopti de veghe, seri de staruinta), ci mai degraba sa fie  in pas cu noile carari (excursi, seminare, iesiri, tabere, sleep over). Pe noi generatia mai batrana nu o sa poata ei sa ne schimbe, dar pe cei mici ii pot infuenta prin metodele lor manifestate prin unii din ai nostri. Domnul sa aibe mila de noi si de copilasi nostri, si niciunul si nimeni dintre ai nostri sa nu se piarda.