Accidentul de la locul de muncă și protecția Domnului

Uneori părinții mi-au spus: „Bagăți mințile în cap.” De data asta, chiar că mi s-a așezat mintea bine în cap.

De câteva ori am auzit proorocii prin care Domnul făcea de cunoscut că diavolul a vrut să ia viața unor credincioși, sau că își făcuse planuri să ia viața cuiva în viitor. La început am fost sceptic și mă gândeam: „Ce folos să ne omoare dacă trăim cu Domnul? Tot în cer ajungem.”

Cu timpul, am înțeles că, dacă lucrăm pentru Domnul, devenim un pericol pentru diavol. El ar face orice ca să ne facă să cădem în păcate grave, sau chiar să ne curme viața. Un frate mi-a spus că diavolul este foarte furios pe mine și ar face orice să mă distrugă.

"Am avut un vis: se făcea că cineva venea la mine cu o seringă foarte mare, cu un ac gros, și voia să-mi bage acul în coloană ca să mă paralizeze."

A doua zi am înțeles visul. Eram pe o scară, lucram la un tavan și încercam să bag un șurub cu bormașina într-o scândură. M-am apăsat tare pe scară și piciorul acesteia s-a îndoit. M-am lovit cu spatele de un zid și în cădere, am julit zidul cu spatele, ceea ce a mai atenuat impactul. Am căzut, în poziția șezut, de la aproximativ 2 metri peste scara care s-a răsturnat. Iar când am ajuns jos, m-am lovit cu capul de zid. Bubuitura a fost atât de puternică, încât părea că dai un pepene de zid.

M-am lovit la bazin, la coloană, la picioare și la mâini, iar după cădere m-am dezechilibrat puțin.

Colegul meu de muncă s-a speriat, a început să plângă, a sărit de pe schelă, s-a accidentat la picior, sângera. A venit să mă ajute să mă ridic, crezuse că mi s-a rupt craniul în bucăți. Eu mă lovisem cu partea din spate a craniului, pe partea stângă, aproape de gât. (cumva cu colțul craniului, în dreptul urechii)

M-am ridicat, crezând că nu e grav, am continuat să muncesc, dar nu mă simțeam bine. Dacă ar fi să fac o comparație, m-am simțit ca un porumbel care zboară prin cameră, dă de geam și cade la pământ.

Am ajuns acasă și am rămas în pat o zi și două nopți, cu dureri de cap și dureri în toate zonele unde m-am lovit. După această perioadă, la insistențele prietenilor, m-am prezentat la spital, la urgențe.

Un doctor în vârstă, simpatic, m-a examinat aproximativ o oră. M-a pus să fac tot felul de exerciții și chiar m-a înțepat cu niste bețe de lemn, să vadă cum reacționează corpul meu, dacă creierul era afectat și în ce zonă.

Medicii de gardă au decis să facă un tomograf. Doctorul a căutat un scaun cu rotile să mă ducă la investigație, dar nu a găsit, așa că m-a pus pe un pat cu roți. Mi-a explicat că, dacă aș avea vreun cheag de sânge pe creier, ar trebui operat. Dacă e mic, pot să trăiesc fără să-mi afecteze viața de zi cu zi.

Atunci m-am panicat. Nu-mi venea să cred că tocmai mie mi se întâmplă așa ceva. Mă gândeam la apropiații mei și chiar la ce era mai rău.

Dar mi-am spus că, dacă sunt pocăit, nu doar botezat, ar trebui să am pace și în astfel de momente. Atunci mi-am încredințat soarta în mâna Lui și peste mine a venit pacea Lui Hristos, care întrece orice pricepere. Chiar i-am spus doctorului: „Eu sunt pregătit să și mor.”

După tomograf, mi s-a spus că totul este bine cu creierul meu și că suferisem doar o comoție cerebrală. Am fost dus să fac radiografii la bazin și nu aveam nici o fractură. Timp de doi ani, am avut dureri de cap intense si transpiram: la început de patru zile pe săptămână, apoi trei, două, o zi și, în final, o dată la două săptămâni. Apoi Dumnezeu m-a vindecat complet, fără să rămân cu vreo urmă a accidentului.

La câteva zile după accident, L-am întrebat pe Domnul de ce mi s-a întâmplat acest lucru. Mi-a răspuns tot printr-un vis.

""M-am văzut pe genunchi, alături de doi tineri, și pe capul nostru erau puși saci negri de plastic ca să nu vedem. Peste fața mea am simțit că mi-au pus doi saci ca să nu văd, dar, prin miracol, eu vedeam și auzeam ce vorbeau cei care voiau să ne facă rău.

Aveau un șef, căruia i-au cerut instrucțiuni. A spus să ni se taie capetele. Am văzut o sabie în mâna unui om îmbrăcat în negru care venea spre mine. Atunci m-am ridicat și am fugit"".

Așadar, este adevărat: diavolul luptă să ne ia viața, ca să nu putem lucra pentru Dumnezeu. Această experiență mi-a adâncit relația cu Dumnezeu și îi rămân recunoscător, pentru că sunt bine. Puteam să rămân cu sechele pentru tot restul vieții, dar Domnul Isus m-a păzit.