Pantofii roz (despre mulțumire)

In dulapul pentru papuci al Sofiei se iscă o discuție: - Hei, voi de acolo! De ce vă preferă, Sofia? Vă credeți mai buni? Toți ochișorii papucilor se indreptară spre pantofii roz. Păreau timizi, așa că, aproape in șoaptă, se auzi răspunsul: - Inainte de a ajunge in dulapul Sofiei, eram și noi la fel. Ne intrebam de ce Maria, verișoara Sofiei, unde locuiam inainte, alegea tot mereu alte perechi de papuci? Intr-o zi am fost luați din dulap și, spre dezamăgirea noastră, puși intr-o cutie veche. Ne-a copleșit frica și ne gandeam că vom fi aruncați la gunoi! Așa că, ne-am rugat: " Te rugăm, Doamne, pregatește pentru noi o fetiță care să ne folosească! Nu ingădui să ajungem la gunoi! " A doua zi ne-am trezit in dulapul Sofiei. Din acel moment, am invățat să fim mulțumitori, indiferent dacă ne va incălța sau vom fi lăsați pe raft. De atunci am trecut prin multe: suntem decolorați, talpa aproape găurită, fundița a fost cusută de mai multe ori, am fost loviți de pietre, am călcat in balți, dar nu am incetat să mulțumim, in fiecare dimineață, pentru o nouă zi in care să fim folositori Sofiei. Papucii din dulap au invățat din povestea pantofilor roz, să aștepte mulțumitori pe raft, increzători că va veni o zi cand Sofia sau o altă fetiță ii va purta, și vor avea parte de fel și fel de peripeții impreună. La fel ca și papucii Sofiei, să invățăm și noi, copiii, să mulțumim Domnului Isus pentru orice situație prin care trecem. 1 Tesaloniceni 5:18 spune: " MULTUMIȚI lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi. "