Albinuta Pia

(Galateni 5:22 " Roada Duhului este: dragotea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine... )

Albinuta Pia s-a pierdut. Era prima zi cand iesise din stup. De entuziasmul vederii atator flori colorate si parfumul lor, uitase sa isi urmeze surorile albine mai mari care stiau drumul spre casa. Tot zburand prin campie in cautarea stupului, se lovi de ceva sau cineva. Avu nevoie de ceva timp pana sa realizeze ca statea in fata unei regine! Regina albinelor in persoana! Era mai mare decat Pia. Avea aripile frumoase, imense, iar pe cap o coroana.
- Micuto, te-ai pierdut? intreba regina albina cu vocea cea mai blanda pe care Pia o auzise vreodata.
- Imi pare rau daca v-am ranit. Sunt Pia si m-am pierdut de stup.
- Daca doresti, esti binevenita in stupul nostru. Ti-ar prinde bine sa servesti o cana de miere si putina odihna, ca mai in zori, cu forte noi, sa poti sa iti cauti familia. Au zburat pana la primul pom unde se afla casa reginei. Fu primita cu dragoste de catre familia de albine. Din capela stupului, Pia putea auzi zumzetul albinelor atata de drag urechilor ei. Recitau ceva care avea sa ii ramana intiparit in minte pentru totdeauna: " Findca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. " (Ioan 3:16)In aceea seara, Pia Il cunoscu si Il primi pe Isus in inima ei. Dimineata isi lua ramas bun de la binefacatoarele albine si isi continua zborul in cautarea stupului ei. De data aceasta plina de bucurie, cantand si repetand versetul memorat. Nu isi mai aminteste nici cat timp a zburat, nici cum a ajuns in fata usii casei unde locuia. Ceea ce persista in ea, era dorinta de a impartasii familiei dragoastea lui Isus, pe care o cunoscuse cu o zi inainte.