"Adorarea Domnului Isus"

Categorie: Inchinare

Întrebare:

Recent mi s-a reproşat că-L ador pe Hristos, în timp ce în Biblie este spus clar că trebuie să-L adorăm pe Tatăl. Există vreun pasaj care arată că putem (încă de acum) să-L adorăm pe Domnul Isus?

Răspuns:

În Ioan 4 , Domnul Isus nu menţionează doar adorarea Tatălui, ci El vorbeşte imediat de adorarea lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeu este duh şi trebuie ca cei care Îl adoră , Îl adoră în duh şi in adevăr” (Ioan 4:24 ). În adorarea lui Dumnezeu este inclusă şi adorarea Domnului Isus, căci El este Fiul lui Dumnezeu -Dumnezeu Fiul.

El este atât de desăvârşit una cu Tatăl (Ioan 10:30 ) că tot ce-i aparţine Tatului aparţine, de asemenea şi Fiului şi reciproc (Ioan 17:10 ); nu-L putem avea pe Tatăl dacă-L respingem (negăm) pe Fiul (1. Ioan 2:23 ). În Tit 2:13 , este vorba de gloria „marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos”- este o descriere a Persoanei şi naturii lui Hristos pe care Petru o foloseşte de asemeni la începutul celei de a doua epistole ( 1:1 ): Isus Hristos este „Dumnezeul şi Mântuitorul nostru”. Cât ne bucură lucrul aceasta!

Este de netăgăduit că Domnul Isus este Dumnezeu, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat în aceeaşi persoană. Toţi cei care au viaţa divină şi care „rămân în învăţătura lui Hristos” (2. Ioan 9 ) ţin acest adevăr prin credinţă. Şi pentru că El este Dumnezeu are dreptul să primească adorare din partea omului, creatura Sa. Chiar în călătoria Sa pe pământ în chip de Om a fost de mai multe ori adorat de oameni, fără cea mai mică obiecţie din partea Sa (Matei 2:11 ; 8:2 ; 9:18 ; 28:9 ; Ioan 20:28 ). Când Ioan a văzut pe Domnul Isus în Patmos sub chipul unui Judecător, a căzut la picioarele Lui ca mort ( 1:17 ) şi Domnul l-a întărit. Dar când mai târziu cade de două ori la picioarele unui înger care i-a arătat „aceste lucruri” pentru a i se închina îngerul l-a oprit spunând: „Vezi, nu face aceasta! Eu sunt împreună rob cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu sa I te inchini” ( 19:10 ; 22:8-9 ).

În Evrei 1 , Dumnezeu Însuşi se adresează Fiului Său desemnându-L prin termenul de „Dumnezeu”: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului” ( 1:8 ) şi două versete mai sus porunceşte îngerilor cu privire la Fiul Său: „toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine”. Aceasta se referă cu siguranţă la un timp încă în viitor, în mileniu, atunci când Dumnezeu „aduce pe Întâiul născut în lumea locuită”. Deci, ce va fi atunci potrivit este şi astăzi. Dumnezeu a avut dintotdeauna gândul că Fiul Său să fie onorat. Găsim acest gând în tot Noul Testament. Şi iată cuvintele Fiului: „ ...toţi să-L onoreze pe Fiul cum Îl onorează pe Tatăl. Cel care nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează pe Tatăl care L-a trimis” (Ioan 5:23 ).

Nu este nimic de mirare de a găsi în multe pasaje din Noul Testament, doxologii, laude aduse lui Dumnezeu, care se aplică în parte, sau direct, Domnului Isus. Apostolul Petru încheie a doua sa epistolă cu o astfel de doxologie: „creşteţi în harul şi cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos. A Lui fie gloria acum şi în ziua eternităţii! Amin” (2. Petru 3:18 ). Şi când apostolul Pavel vorbeşte de Hristos ca ieşit din Israel după carne, izbucneşte brusc în adorare faţă de această Persoană binecuvântata care este infinit mai mult decât un om, „care este mai presus de toate Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna. Amin!” ( 3:5 ).

Dacă cineva vrea să ne împiedice să-L adorăm pe Răscumpărătorul şi Mântuitorul nostru, nu face altceva decât să stea în spatele marelui Său vrăjmaş, diavolul. Revenim puţin asupra pasajului din 1. Ioan 2 : oamenii necredincioşi vorbesc adesea de Dumnezeu, şi uneori chiar de Tatăl, dar ei vor să-L evite pe Fiul. Aceasta arată faptul că ei nu au viaţa divină. Căci Dumnezeu nu primeşte o închinare care nu-L include în acelaşi timp şi pe Fiul Său Isus Hristos. Fiul este calea spre Tatăl; nimeni altul nu este (Ioan 14:6 ) şi cel care nu are pe Fiul nu are nici pe Tatăl. Dar cel care-L mărturiseşte pe Fiul are de asemenea şi pe Tatăl. Ce privilegiu imens!

sursa: https://comori.org/