"Logodna şi căsătoria credincioşilor în lumina Cuvântului lui Dumnezeu"
02 mai 2025
Categorie: Familia crestina
În ultimii ani au apărut tot mai multe cazuri, în care credincioşii, fără să ţină seama de condiţiile biblice necesare pentru o legătură după voia lui Dumnezeu, au acceptat o logodnă pe care la scurt timp au desfăcut-o. Cauza unui astfel de fenomen trist al decăderii nu este întotdeauna o încăpăţânare conştientă; deseori, şi lipsa de învăţătură şi cunoştinţă în ce priveşte principiile divine a condus la legături făcute în grabă. Logodna, care este un pas hotărâtor pentru viaţa şi mărturia creştinilor şi care trebuie să ducă, după voia lui Dumnezeu, cât mai curând la o legătură de căsătorie, trebuie apreciată şi făcută numai în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.
Va fi, desigur, pentru mulţi credincioşi, mai ales pentru cei tineri, de folos, dacă în cele ce urmează le vor fi prezentate gândurile pe care le-a scris în legătură cu acest subiect, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, un slujitor al Domnului, Georg von Viebahn, plecat deja de mult timp la El, după o viaţă binecuvântată şi plină de experienţe.
1. Cea mai importantă hotărâre în viaţa pe pământ
Nici o altă legătură din viaţă nu acţionează atât de puternic asupra configuraţiei vieţii interioare şi exterioare, ca legătura dintre doi oameni în logodnă şi căsătorie. Doi oameni sunt uniţi devenind o personalitate; fiecare acţionează necontenit, pentru toată viaţa, asupra celuilalt. Există o lege în domeniul spritului, şi anume: ceea ce contemplă inima şi ochiul, acţionează asupra configuraţiei propriei personalităţi. De aceea Scriptura cuprinde secretul sfinţirii în cuvintele: „Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie în glorie, prin Duhul Domnului“ (2. Corinteni 3:18 ). Duhul fiecărui om acţionează asupra mediului său. Aceasta este o realitate de o însemnătate generală. Cine intră într-o casă, într-un anumit cerc, aduce cu sine duhul său. Fiecare prieten, fiecare oaspete, fiecare coleg de muncă acţionează asupra mediului său. Dar nimeni nu acţionează aşa de puternic, aşa de durabil, aşa de hotărâtor ca soţia asupra soţului, ca soţul asupra soţiei. Indiferent cine sunt aceşti doi oameni, ei ori se promovează unul pe altul pe cale, ori se împiedică; s-ar putea să fie o viaţă în direcţia spre Dumnezeu sau una departe de Dumnezeu, o viaţă condusă spre lumină sau spre întuneric.
Când s-a întors la Dumnezeu, un om credincios i-a predat Domnului Isus conducerea vieţii sale, voinţa sa. A realiza acest lucru în viaţa de toate zilele înseamnă sfinţire. Fiecare credincios este răspunzător, ca această hotărâre să devină realitate în toate problemele mici sau mari. Dar chiar şi atunci când împlineşte în mod defectuos această hotărâre, totuşi un lucru rămâne cert, şi anume cel credincios s-a încredinţat Domnului şi a mărturisit: Isus este Domnul meu, eu nu îmi mai aparţin. Nu voia mea, ci Isus trebuie să domnească în viaţa mea. Pe baza acestei capitulări a inimii şi a voinţei, Isus Păstorul îşi va lua răspunderea să îngrijească de toate, dacă oiţa Îl ascultă. De aici rezultă că cea mai importantă legătură din viaţa pământească a unui credincios, dacă doreşte să fie binecuvântată, are voie să fie făcută numai cu convingerea deplină şi clară că Domnul doreşte această legătură. Altfel, credinciosul se desprinde de sub conducerea Domnului său. El păşeşte pe un drum al voinţei sale proprii, pe care va trebui să culeagă roade amare. Domnul şi-a asumat răspunderea pentru ai Săi să le netezească drumul prin toată viaţa pe acest pământ, să-i păzească, să îngrijească de ei. Este clar că El poartă de grijă în privinţa acestei hotărâri importante în modul cel mai fidel pentru fiecare copil umil şi dependent de Dumnezeu. Domnul dă la timpul Său certitudine nu numai asupra faptului că El doreşte o căsătorie şi o aprobă, ci şi cu cine şi când o doreşte El. De această hotărâre depinde dacă viaţa de pe pământ a unui copil al lui Dumnezeu aduce roadele dorite de Dumnezeu sau nu, dacă această casă întemeiată va fi o mărturie pentru Isus sau nu, dacă copiii vor fi crescuţi pentru Domnul sau pentru lume.
Avem în viaţa copiilor lui Dumnezeu multe experienţe minunate, cum a condus Domnul drumurile alor Săi atât de minunat, încât El le-a dăruit o certitudine deplină în această privinţă celor pe care i-a pregătit unul pentru altul. Pentru acest lucru se cere o aşteptare liniştită a ceasului lui Dumnezeu.
Mai trebuie menţionat ceva, şi anume: credinţa comună, naşterea adevărată din nou nu ar fi în nici un caz suficientă pentru a putea spune că Dumnezeu a hotărât doi oameni unul pentru altul pentru căsătorie. Şi credincioşii pot, prin particularităţile caracterului şi fiinţei lor, să-şi provoace unii altora multă suferinţă, pot să se facă unii pe alţii nefericiţi. La aceasta se adaugă faptul că noi nu putem cuprinde cu vederea viitorul cu tot ceea ce aduce el. Numai Dumnezeu ştie dacă drumul va trece prin zile de sănătate sau de boală, de bunăstare sau de sărăcie. Şi totuşi, viitorul a doi oameni se află inclus în acestă hotărâre irevocabilă. Logodna aşează întreaga configuraţie a vieţii viitoare a acestor doi oameni într-o anumită direcţie, pe care numai Dumnezeu o ştie.
Hotărârea cea mai importantă din viaţă - logodna şi căsătoria – trebuie, dacă această hotărâre este pusă în mâna lui Dumnezeu, să aducă cea mai mare binecuvântare în această viaţă pământească a copiilor lui Dumnezeu; în acelaşi timp, ei trebuie să se întărească unul pe altul pentru viaţa lor interioară, trebuie să se încurajeze şi să se îndemne unul pe altul.
Întrebarea, dacă viaţa ta ajunge la ţinta deplină a gândurilor divine de binecuvântare, dacă rodul pentru veşnicie dorit de Dumnezeu va ajunge în hambarele cereşti, nu este prin nici o altă hotărâre mai puternic influenţată ca prin aceasta: dacă logodna şi căsătoria ta este o împlinire a voii lui Dumnezeu, a unui plan divin. Dacă această întrebare este confirmată de amândouă părţile în certitudinea credinţei, atunci Dumnezeu Îşi asumă răspunderea, ca prin toate zilele însorite sau ploioase ale acestei vieţi pe pământ să netezească drumul sub binecuvântări dumnezeieşti spre slava Sa.
Atunci drumul merge în sus, spre slavă. Aceşti doi oameni vor fi unul pentru altul cel mai mare ajutor şi cea mai mare binecuvântare. Dumnezeu i-a unit - Dumnezeu îi va ocroti şi în unitatea credinţei, a dragostei, a speranţei.
2. Înaintea unei logodne trebuie să existe certitudine că cealaltă parte este creştin/ă
Un copil al lui Dumnezu trebuie să se căsătorească numai cu un copil al lui Dumnezeu, despre care ştie sigur că este o persoană devotată pe deplin Domnului, care trăieşte cu adevărat pentru Isus şi care şi-a supus viaţa sa Cuvântului şi voii lui Dumnezeu. Nu este bine să te bizui în acestă privinţă pe faptul că acea persoană vine regulat la adunările credincioşilor. Chiar dacă cineva vorbeşte limba Canaanului printre copiii lui Dumnezeu, iar alţii consideră că este credincios, acest lucru nu este o garanţie. Poate să fie foarte multă amăgire. Întrebarea se pune altfel: Este acest om cu adevărat un credinicios/o credincioasă? Este evidentă o ruptură cu poftele şi cu plăcerile, cu felul de a fi al lumii şi cu dorinţa de a plăcea lumii? Care sunt prietenii şi prietenele sale cele mai apropiate? Există dorinţa şi bucuria de a sluji în lucrarea Domnului? Cunoaşte şi iubeşte el/ea cu adevărat Biblia şi o recunoaşte ca fiind Cuvântul intangibil al lui Dumnezeu, căruia vrea să-şi supună viaţa sa? Domnul va da acolo unde se cere un răspuns serios la aceste întrebări, un răspuns clar.
Acolo unde este aprinsă de Dumnezeu o lumină, acolo este o strălucire clară. Unde este trăită o viaţă cu adevărat pentru Domnul, acest lucru iese în relief, atât prin opoziţia lumii, cât şi prin conturarea însăşi a personalităţii.
Cuvintele evlavioase, fără o despărţire de felul de a fi al lumii, nu au nici o valoare. Un necredincios, care urmăreşte o logodnă cu un copil al lui Dumnezeu, preia repede aparenţa că este un creştin adevărat. Acest lucru se întâmplă mai ales când un tânăr doreşte să se căsătorească cu o fată credincioasă, despre care ştie că nu îşi va da mâna unui necredincios. În astfel de cazuri este jucat, conştient sau inconştient, teatru. El se declară a fi credincios, merge la adunare, se abonează la reviste creştine ş.a.m.d.
Aici trebuie constatat un fapt empiric extrem de important pentru copiii lui Dumnezeu, care este confirmat în 99 de cazuri din 100: Aproape fiecare pocăinţă, care este strâns legată cu o logodnă intenţionată, este falsă. Nu se poate avertiza destul de mult pentru a nu da crezare unei astfel de aparenţe. Lumea spune: Nu te încrede în oricine! - acest proverb se potriveşte perfect aici. În astfel de cazuri, partea credincioasă poate fi doar sfătuită: aşteaptă un răstimp de 2-3 ani să vezi dacă această pocăinţă se adevereşte ca fiind adevărată. Înainte de a trece termenul de încercare, nu da crezare oricui. 5-6 luni nu sunt suficiente pentru verificare.
Un tânăr care cere o fată în căsătorie, se arată altfel decât acela care după aceea are fata; iar după nuntă este cu totul altfel. În Mecklenburg există un proverb: „Aşteaptă numai, după nuntă va fi altfel!“ Foarte multe tinere creştine, care s-au lăsat înşelate de o aparenţă evlavioasă, au trebuit să recunoască îndurerate după nuntă că viaţa lor era legată de a unui om necredincios.
De obicei, deja din timpul logodnei se ridică teama că mirele nu este cu adevărat credincios. Dar ce trebuie făcut? Ei sunt legaţi prin consimţământ în faţa lui Dumnezeu, şi astfel sunt de acord, chiar dacă cu inima grea, şi părinţii miresei, şi mireasa, cu căsătoria. Se crede că nu este permis să se acţioneze altfel din cauza cuvântului dat. Dar înainte de nuntă mai este timp pentru a scăpa de pericolul ameninţător. De îndată ce mireasa şi părinţii acesteia se îndoiesc de pocăinţa adevărată a mirelui, trebuie spus tânărului: Logodna este încheiată pe baza mărturiei tale că eşti cu adevărat întors la Dumnezeu, că aparţii lui Isus. Noi ne temem că te-ai înşelat pe tine însuţi şi pe noi. Din cauza consimţământului dat în faţa lui Dumnezeu, noi păstrăm logodna în credincioşie. Dar nunta trebuie amânată până când vom avea deplina încredinţare că tu eşti cu adevărat un creştin născut din nou şi aparţii cu inima şi viaţa ta Domnului. Urmarea unei astfel de declaraţii sincere şi rugăciunile în legătură cu aceasta va fi ori că tânărul se va pocăi cu adevărat, ori va desface logodna. La fel se poate întâmpla şi între un tânăr credincios şi o fată necredincioasă, care de dragul logodnei se pocăieşte aparent. Totuşi, ultimul caz este mult mai rar decât primul.
3. Condiţiile biblice preliminare pentru o logodnă, respectiv căsătorie dorită de Dumnezeu
„Dacă nu zideşte Domnul casa, în zadar lucrează cei care o zidesc“ (Psalm 127:1). Întemeierea unei case trebuie deci să fie lucrarea lui Dumnezeu. Logodna este piatra de temelie. Când este o logodnă dorită de Dumnezeu şi cum trebuie făcută o logodnă dorită de Dumnezeu? De ce condiţii preliminare depinde ea?
1. „Ascultă pe tatăl tău care te-a născut şi nu dispreţui pe mama ta, când este în vârstă“ (a se citi Proverbe 23:22-25 ). Cea mai importantă hotărâre din viaţă are nevoie de consimţământul binecuvântat din partea tatălui şi a mamei. Cine pretinde pentru soţia sa un loc ca fiică în casa sa părintească, şi cine vrea să ia un loc ca fiu în casa părintească a soţiei sale, este prin aceasta obligat, înainte de a pune întrebarea hotărâtoare fetei alese, să fie sigur de consimţământul tatălui şi a mamei de amândouă părţile. „Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mulţi ani pe pământ“ (Efeseni 6:2-3 ). O fiică nu poate hotărî asupra viitorului ei, până nu va avea consimţământul părinţilor ei. Deci, conform ordinii divine, prima întrebare pentru cererea unei fete în căsătorie trebuie pusă părinţilor acesteia. În lume se întâmplă invers. Un băiat face unei fete o declaraţie de dragoste sau o cerere în căsătorie la un bal sau într-o excursie. Lumea consideră că este corect şi normal ca cei doi tineri, care se iubesc, să fie mai întâi între ei una. Ei gândesc că apoi este destul timp pentru a cere consimţământul părinţilor pentru un lucru care este făcut deja. În adevăr, în astfel de cazuri decizia părinţilor este înlăturată. Totuşi, acest lucru este împotriva ordinii divine, este o desconsiderare gravă a cinstei care li se cuvine părinţilor. Un credincios nu trebuie să acţioneze aşa. El diminuează astfel binecuvântarea, bucuria şi pacea. El duce fata pe care o iubeşte în pericolul de a acţiona împotriva lui Dumnezeu şi îi împovărează conştiinţa. În astfel de cazuri, primul pas la construcţia casei este amestecat cu păcat. Nu se poate spune câtă binecuvântare este pierdută din nesocotinţă şi câtă nenorocire este recoltată prin astfel de paşi încăpăţânaţi. Promisiunile lui Dumnezeu sunt lucruri reale, realităţi. Dacă doreşti să ai o căsnicie binecuvântată, o casă în care să domnească pacea, atunci cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, fă-o, cât timp mai sunt pe pământ, supune-te sfaturilor lor pentru fiecare hotărâre decisivă din viaţa ta.
Dacă există din partea celor două părţi consimţământul, dacă există binecuvântarea din partea tatălui şi a mamei, atunci prima condiţie preliminară divină pentru o logodnă dorită de Dumnezeu este îndeplinită. Aceasta este cu atât mai importantă, cu cât dragostea şi experienţa părinţilor văd cu mult mai departe decât este influenţată privirea copiilor de simpatia personală. Pericolele şi obiecţiile pe care tinerii nu le iau în seamă, dragostea părinţilor le văd. Dacă întrebi mai întâi părinţii, înainte de a observa ceva fata sau alţi oameni, atunci eşti liber să le urmezi sfatul. Dar dacă ai vorbit deja cu fata sau i-ai făcut în alt mod cunoscut intenţiile tale, atunci eşti deja legat.
2. Sănătatea trupească este o condiţie preliminară pentru o logodnă dorită de Dumnezeu. Credincioşii nu pot să-şi asume răspunderea să împovăreze viaţa unui om iubit, pentru un timp nelimitat, cu îngrijirea unui soţ bolnav sau a unei soţii bolnave. Copii sănătoşi sunt de aşteptat numai din părinţi sănătoşi. Nu este după voia lui Dumnezeu să se încheie o căsătorie, căreia foarte probabil îi vor fi refuzaţi copii sănătoşi. Tinerii trec cu vederea ce înseamnă pentru o femeie să fie legată pentru o viaţă întreagă de un bărbat bolnav, precum şi invers. Un bărbat bolnav nu poate fi pentru soţia şi casa lui ceea ce trebuie să fie după gândurile lui Dumnezeu, şi tot aşa de puţin o soţie bolnavă pentru soţul şi casa ei.
Este cu totul altceva când Dumnezeu trimite în căsnicie o boală de lungă durată. Copiii lui Dumnezeu se pleacă în umilinţă sub astfel de încercări. Dar a aduce conştient boala în casa nou construită, cu siguranţă nu este după voia lui Dumnezeu. Nu este de mirare, dacă mai târziu lipseşte puterea pentru a duce astfel de greutăţi. Un bărbat tuberculos sau un bărbat care este slăbit în puterea şi vigoarea sa printr-o boală de nervi, nu are nici un drept să pună în spinarea unei fete un astfel de jug greu, ca să-şi lege viaţa ei de îngrijirea lui şi de dispoziţiile lui schimbătoare. Astfel de suferinţe şi altele asemănătoare constrâng la convingerea că Dumnezeu nu doreşte să se întemeieze o casă înainte ca Domnul să dea o însănătoşire deplină.
3. Doi tineri se logodesc pentru a se căsători; nu se doreşte să se întemeieze un timp de logodnă, ci o căsnicie. Dacă nu se dispune de condiţiile externe pentru întreţinerea unei case sau dacă nu sunt nici în perspectivă, atunci momentul dorit de Dumnezeu pentru o logodnă încă nu a sosit. Dacă Dumnezeu doreşte o logodnă, atunci El doreşte căsătoria, şi El va da apoi şi mijloacele financiare fie printr-o moştenire, fie prin salariu, serviciu sau avere.
Copiii lui Dumnezeu care trec cu vederea acest lucru, se împovărează ei înşişi cu greutăţi. Tânărul, atât timp cât a fost liber, a putut învăţa câte ceva sau a putut întreprinde sau câştiga ceva - acum nu mai poate. În tot ce vrea să întreprindă, el este legat de mireasa lui şi de consimţământul părinţilor lor. Mulţi tineri şi tinere creştine au găsit de-a lungul unui timp de logodnă apoape nesfârşit mai mulţi spini decât trandafiri. Ei au ajuns cu voia sau fără voia lor la rezultatul: Ah, dacă nu m-aş fi logodit aşa de repede - a fost voia mea, dar nu voia lui Dumnezeu.
4. Şi la credincioşi, fericirea unei căsătorii nu este independentă de similaritatea educaţiei, a culturii şi a modului de viaţă. Se poate, desigur, în focul simpatiei puternice, să se ignore astfel de lucruri, dar după aceea, în viaţa de toate zilele şi sub influenţa rudelor ambelor părţi asupra casei şi a copiilor, se va simţi dacă soţul şi soţia şi rudele acestora sunt familiarizaţi cu concepţii de viaţă şi obiceiuri cu totul diferite. Desigur, există şi excepţii dorite de Dumnezeu. Câteodată se întâmplă ca o tânără creştină să-şi ocupe cu dragoste locul ei spre cinstea Domnului într-o familie care aparţine unor cercuri înalte ale societăţii. Totuşi, regula rămâne: bărbatul şi femeia trebuie să fie similari în educaţie şi cultură.
La fel şi vârsta trebuie să fie într-un raport rezonabil. Dacă, de exemplu, există o diferenţă de vârstă de cincisprezece sau douăzeci de ani, atunci ne îndoim că o astfel de legătură este după voia lui Dumnezeu, căci o parte va îmbătrâni, în timp ce cealaltă este încă tânără - cu anevoie vrea Dumnezeu să împreune o astfel de inegalitate.
Avem deci şase condiţii preliminare pentru o logodnă după voia lui Dumnezeu: cei doi să recunoască, că aparţin pe deplin Domnului Isus; fiecare să fie convins că sunt hotărâţi de Dumnezeu unul pentru altul; din ambele părţi există binecuvântarea şi consimţământul părinţilor; ambele părţi sunt sănătoase din punct de vedere trupesc; mijloacele materiale pentru întemeierea unei case sunt disponibile sau sunt în perspectivă; vârsta, educaţia, cultura, deprinderile de viaţă ale ambelor familii se potrivesc.
Unde există aceste condiţii preliminare, un copil al lui Dumnezeu poate să se încreadă pe deplin că legătura dorită este voită de Dumnezeu şi confirmată. La aceasta se adaugă apoi simpatia personală a inimii. Copiii lumii ar pune acest lucru înaintea tuturor celorlalte; ei cred că o simpatie mare, biruitoare, care vrea să posede cu orice preţ obiectul dragostei, este prima condiţie. Copiii lui Dumnezeu gândesc însă altfel. Simpatia lor este îndreptată spre o Persoană sfântă, Domnul. Numai din mâna Sa doresc să primească omul, care să le fie cel mai de preţ pe acest pământ şi de care viaţa lor să fie legată până la moarte. Simpatia reciprocă este, desigur, o condiţie dorită de Dumnezeu pentru o logodnă, dar în nici un caz o dragoste pasională, ca în cazul copiilor acestei lumi, care formează adesea fundamentul pentru o căsnicie fericită. În nici un caz nu aşa vor sta lucrurile. Nenumărate logodne şi căsătorii au fost încheiate pe baza unei patimi înflăcărate, iar apoi, după scurt timp, acestea au fost desfăcute. Deseori, dragostea arzătoare s-a transformat într-o ură arzătoare. Numai siguranţa că Dumnezeu ne-a hotărât unii pentru alţii, este o stâncă de bază pentru copiii lui Dumnezeu. Pe această siguranţă, Dumnezeu lasă să înflorească o dragoste, care va păstra întotdeauna primul loc din inimă pentru Domnul Isus, dar care, tocmai pentru că este de sus, va rămâne puternică şi statornică, ba chiar va creşte cu trecerea anilor. Un creştin cu părul cărunt a putut spune despre soţia lui: nu am văzut-o niciodată pe soţia mea intrând pe uşă fără să mă bucur de ea.
O bucurie mare faţă de persoana iubită, care a fost cerută prin credinţă de la Domnul, o siguranţă deplină, că Dumnezeu a hotărât-o pentru mine, o unitate deplină cu persoana iubită în dăruirea faţă de Domnul, aceastea sunt o garanţie de mii de ori mai sănătoasă (dacă sunt îndeplinite condiţiile acestea) pentru o căsnicie fericită, decât o dragoste arzătoare în patimă omenească.
4. Logodne făcute în grabă
Faptul că relaţiile de dragoste, în sensul unei relaţii imorale, sunt excluse pentru credincioşi, cred că nu mai trebuie să spun. Există însă prietenii, cunoştinţe între tineri şi tinere, considerate într-un sens moral a fi curate, dar care nu sunt permise copiilor lui Dumnezeu. Cei doi corespondează, se văd ici-colo sau se plimbă împreună, nu sunt logodiţi, dar se iubesc. Aceasta se numeşte prietenie, dar de fapt este o legătură de dragoste. Mai curând sau mai târziu se va ajunge la o intimitate, de parcă ar fi logodiţi, doar că totul se petrece în spatele părinţilor. Astfel de relaţii sunt excluse pentru credincioşii care umblă înaintea lui Dumnezeu. Acestea duc în cazul oamenilor fireşti la pericole etice, la logodne făcute în grabă.
Un copil al lui Dumnezeu, care se lasă atras pe o astfel de cale, va observa curând că viaţa sa interioară va suferi mari pagube. Conştiinţa sa îi va spune de la primul pas că Îl necinsteşte pe Domnul şi aduce ruşine asupra mărturiei credinţei.
Logodna este o fericire mare, preţioasă. Pentru omul firesc, cu gânduri nobile, logodna este idealul pur, pentru un copil al lui Dumnezeu este cadoul cel mai preţios din mâna Tatălui. Tocmai de aceea, credinciosul are nevoie de ocrotire şi de har, pentru a nu lua prin voinţă proprie din mâna duşmanului ceea ce nu este darul Tatălui.
Diavolul se străduieşte să-i conducă pe copiii lui Dumnezeu la hotărâri şi relaţii care nu sunt dorite de Dumnezeu. Un om experimentat obişnuia să spună în familia sa: orice grabă este de la diavolul. Aceasta este adevărat. Scriptura îi învaţă pe credincioşi: „Cel care se încrede nu se va grăbi“ (Isaia 28:16 ). Cine şi-a predat viaţa într-adevăr conducerii lui Dumnezeu, nu se va lăsa condus de patima omenească spre o cerere în căsătorie pripită. El va aduce mai întâi problema înaintea Domnului în rugăciune. El va verifica înaintea lui Dumnezeu, dacă o astfel de legătură se bazează pe voia divină sau pe voia proprie. Apoi va discuta această problemă oral sau în scris cu un creştin cu experienţă, în cazul în care cunoaşte un tată sau o mamă în Hristos. Credinciosul are de trăit numai o viaţă, iar aceasta îi aparţine Domnului; ce infidelitate, dacă şi-ar lega această viaţă de un om care nu este hotărât de Dumnezeu! Un cuvânt poate fi rostit repede, o scrisoare poate fi scrisă uşor, un sărut poate fi dat repede, dar ce groaznic este pentru un copil al lui Dumnezeu să facă aşa ceva fără să fie convins că merge pe calea Domnului!
Când Israel a luat ţara promisă, trimişii gabaoniţilor au venit în tabăra lui Israel, pentru a face un legământ. Aceştia s-au prefăcut că vin în credincioşie şi adevăr. Iosua şi căpeteniile lui Israel au crezut cuvintele mincinoase. „Şi bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor şi n-au întrebat pe Domnul. Şi Iosua a făcut pace cu ei şi a făcut legământ cu ei, ca să-i lase să trăiască; şi căpeteniile adunării le-au jurat“ (a se citi Iosua 9:1-27 ). Trei zile mai târziu, Iosua şi căpeteniile lui Israel au recunoscut că au fost înşelaţi. Dar legământul era încheiat, jurământul fusese dat. Israel era legat pentru totdeauna de aceşti gabaoniţi. De ce? Pentru că nu L-au întrebat pe Domnul. Ei au acţionat după gândirea omenească, dar nu după voia lui Dumnezeu. Aşa se întâmplă deseori în cazul logodnelor făcute în grabă ale credincioşilor. O dată ce s-a spus cuvântul decisiv, nu mai poate fi retras.
Logodna unui credincios, după gândurile lui Dumnezeu, n-ar trebui să fie niciodată un subiect de regret, ci să fie întotdeauna un izvor de bucurie. Ce deosebire: se încheie o legătură pripită cu îmbrăţişări pătimaşe şi sărutări fierbinţi, dar nu în pacea lui Dumnezeu. Desigur, după aceea se cere binecuvântarea lui Dumnezeu, fără de care nu se vrea să se pornească la drum, dar inima simte că nu a acţionat în disciplină sfântă şi în siguranţa credinţei.
În cazul copiilor lui Dumnezeu, care sunt smeriţi şi ascultători, lucrurile stau altfel. Sub binecuvântarea şi cu consimţământul părinţilor are loc prima întâlnire între patru ochi. Cei doi îşi pleacă genunchii înaintea Domnului, Îl preamăresc şi se minunează de călăuzirea Sa. Mirele şi mireasa rostesc în faţa Lui că se ştiu hotărâţi unul pentru altul conform voii Sale sfinte. Ei îşi pun întregul viitor sub Cuvântul Său şi sub binecuvântarea Sa. Ei primesc din mâna Sa bucuria logodnei ca un mare cadou. Atunci nu au nimic de regretat, totul este ordonat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor şi se revarsă un râu de bucurie şi de pace!
