"Core şi familia sa"

Categorie: Familia crestina
 

Core este descris ca un adevărat revoluţionar (Numeri 16 ). El aparţinea de seminţia lui Levi. Din această seminţie, Dumnezeu stabilise ca familia lui Aaron să aibă preoţia, ceilalţi erau în slujba levitică. Core nu era mulţumit cu această slujbă. El dorea preoţia. În acest sens a încheiat un legământ cu Datan şi Abiram, care aparţineau de seminţia lui Ruben. Ei s-au răsculat contra conducerii lui Moise. Au găsit două sute cincizeci de adepţi, căpetenii ale poporului. Motto-ul lor era: „Ajunge! Pentru că toată adunarea, ei toţi sunt sfinţi şi Domnul este în mijlocul lor; şi de ce vă înălţaţi voi mai presus de adunarea Domnului?“ (Numeri 16:3 ). Ei acţionau sub pretextul de a interveni pentru drepturile poporului. De fapt, ei căutau o poziţie de onoare şi putere pentru ei înşişi. Împreună s-au împotrivit lui Moise şi lui Aaron.

Moise s-a adresat mai întâi lui Core. De ce nu era mulţumit cu slujba pe care o putea face pentru popor din însărcinarea lui Dumnezeu? De ce dorea şi preoţia? Aceasta era răsculare contra lui Dumnezeu! Apoi Moise i-a chemat şi pe Datan şi Abiram, dar aceştia au replicat: „Nu ne vom sui. Puţin este că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere, ca să ne omori în pustiu, de trebuie să te faci şi căpetenie peste noi? ... Nu ne vom sui!“ (Numeri 16:13, 14 ).

Moise i-a cerut lui Core să se prezinte împreună cu adepţii săi în faţa Domnului, pentru a auzi sentinţa Sa. Domnul a rostit o sentinţă clară. Poporului i s-a cerut să se retragă din jurul locuinţelor lui Core, Datan şi Abiram. Judecata s-a executat într-un mod groaznic: ei şi familiile lor au fost înghiţiţi de vii într-o crăpătură a pământului. Cei două sute cincizeci de adepţi au fost distruşi de foc.

Şi această întâmplare conţine o avertizare pentru noi, credincioşii din timpul de astăzi. Caracteristica acestui timp este un duh de împotrivire şi de revoluţie. Ascultarea faţă de părinţi este propagată ca fiind ceva vechi. Neascultarea faţă de stat este tolerată tot mai mult şi promovată în ascuns sau în public. Conducătorii spirituali nu mai sunt recunoscuţi. Independenţa şi tendinţa de a se impune sunt tot mai mult propagate.

Cuvântul profetic ne spune că acest rău va spori. În acest sens avem de aşteptat vremuri grele. Dar nu ducem lipsă de avertizări şi de învăţături! Aceste indicaţii trebuie să le punem la inimă împreună cu familiile noastre.

Biblia spune foarte clar: copiii trebuie să fie ascultători de părinţii lor în Domnul. În Romani 13 suntem învăţaţi că trebuie să fim supuşi autorităţilor puse peste noi. Răzvrătirea împotriva lor înseamnă neascultare faţă de Dumnezeu Însuşi. Cu privire la domeniul creştin, Scriptura ne învaţă că trebuie să recunoaştem conducătorii daţi de Domnul, să-i respectăm şi să-i cinstim (1. Tesaloniceni 5:12 ; 1. Timotei 5:17 ).

În Numeri 16:27 citim în continuare că Datan şi Abiram stăteau împreună cu familiile lor la intrarea corturilor lor. Despre familia lui Core nu ni se relatează nimic. El stătea singur acolo. În Numeri 26:11 aflăm că fiii lui Core nu au murit. Există mai multe explicaţii: una dintre ele este că ei nu au fost de acord cu răzvrătirea. O altă explicaţie este că ei s-au păstrat curaţi şi n-au vrut să se facă una cu această răscoală, nici măcar cu tatăl lor.

Cât de greu a fost pentru aceşti copii, pentru a ajunge la această mărturisire de credinţă! Cu cât mai simplă este alegerea tinerilor care au părinţi credincioşi! Pentru copiii care au părinţi necredinicioşi este adeseori foarte greu, când îşi dau seama că pot fi mântuiţi numai dacă se întorc la Dumnezeu şi cred în Domnul Isus. Ei au nevoie de mult curaj pentru a sta singuri şi a înota contra curentului, la fel ca fiii lui Core.

Domnul Însuşi a spus: „Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine“ (Matei 10:37 ). Domnul solicită primul loc. Nu am întâlnit încă pe nimeni care ar fi regretat această alegere bună. Nici fiii lui Core nu au făcut acest lucru. Acest lucru nu înseamnă însă că un tânăr, după întoarcerea sa la Dumnezeu, va înceta să-şi iubească părinţii. Din contră, el va încerca să câştige pentru Domnul familia sa prin cuvânt şi umblare. Lecţia cea mai importantă şi mai stabilă pentru o creştere spirituală este a te lepăda de tine însuţi şi a-i da Domnului Isus primul loc în viaţa ta. Acest lucru are valabilitate şi pentru fiice. În Matei 19:29 citim: „Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă... pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa eternă.“

Am întâlnit în Guyana un tânăr indian, mahomedan, pe care îl voi numi aici Ştefan. Când a împlinit 18 ani s-a întors la Dumnezeu. El depunea cu bucurie şi clar mărturie despre credinţa sa în Domnul Isus Hristos. Tatăl său îl ameninţa că îi va scoate din cap credinţa aceasta. Această ameninţare a pus-o în practică şi băiatul a primit multă bătaie. Dar nu a reuşit să-l determine pe Ştefan să renunţe la credinţă şi să-L tăgăduiască pe Mântuitorul său. Atunci i-a fost interzis să mai intre în casa părintească şi a fost declarat „mort“. A fost întrerupt orice contact cu familia. Când l-am întâlnit, nu mai avea de mulţi ani niciun contact cu familia sa. Nu voi uita niciodată faţa sa veselă şi mărturia sa plină de curaj. El mi-a fost de mare ajutor în strângerile laolaltă pe care le-am ţinut în această ţară.

În Ioan 9 citim despre un tânăr orb din naştere. El L-a întâlnit pe Domnul Isus, care l-a făcut sănătos. Orbul a recunoscut cu curaj că Isus a fost Acela care l-a vindecat. Această mărturie nu se potrivea în cadrul religios al fariseilor. Când a insistat, ei l-au dat afară din sinagogă. Prigoana vine de multe ori din partea „religioasă“. În acel timp însemna foarte mult să fii dat afară din sinagogă şi astfel să fii exclus de la viaţa slujbei iudaice. Dar aceşti conducători orbi nu bănuiau cât de bine se descurca acest tânăr care acum vedea. Domnul Isus l-a căutat şi l-a găsit şi i s-a descoperit ca Fiul lui Dumnezeu. Răspunsul său a fost: „Cred, Doamne“ şi i s-a închinat.

Şi primii ucenici au avut parte de prigoană din partea conducătorilor iudaici. Dar ucenicii s-au bucurat să poată suferi batjocură pentru Numele lui Isus.

Fiilor lui Core le-a fost foarte greu. Ei au fost nevoiţi să rupă orice legătură nu numai cu tatăl lor, ci au fost nevoiţi să se separe şi de copiii lui Datan şi Abiram, care erau buni prieteni ai tatălui lor. Cu siguranţă, au avut legături cu copiii acestora. Oare au încercat aceştia să-i abată de la decizia lor?

Aceşti fii ai lui Core şi urmaşii lor, numiţi mai târziu coriţi, au devenit păzitori şi cântăreţi în Israel. Ei au slujit mai întâi în Cortul întâlnirii, mai târziu, pe timpul lui Solomon, în templu. Ce răsplată bogată au primit pentru fidelitatea lor faţă de Dumnezeu!

Din cei 150 de psalmi, 12 sunt scrişi de ei; printre aceştia, şi Psalmul 84 . Astfel, fiii lui Core ne vorbesc şi nouă, chiar dacă au murit de mult: „Ferice de omul a cărui putere este în Tine: în inima lor sunt croite drumuri“ (Psalmul 84:5 ).

sursa: https://comori.org/