Cum acoperă sinceritatea petele sfinților

Îndurarea care iartă îmbrățișează foarte repede sinceritatea. Cristos este cel ce acoperă păcatele și eșecurile noastre. Dar El Își aruncă haina neprihănirii numai peste sufletul sincer:

Ferice de cel... cu păcatul acoperit, ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea.

Oricine dorește, să creadă aceasta, dar observați condiția necesară primirii acestei îndurări

... . ÎN DUHUL CĂRUIA NU ESTE VICLENIE! (psalmul 32.12).

Astfel, neprihănirea lui Cristos acoperă lipsa noastră de neprihănire, dar credința este harul care ne îmbracă cu această haină.

Dumnezeu aprobă o inimă sinceră ca fiind sfântă și fără prihană, deși nu este eliberată complet de păcat. Și după cum Dumnezeu nu înlocuiește păcatul omului cu sinceritatea, El nici nu-l lipsește de sfințenie din cauza păcatului. Ca exemplu, Scriptura ne spune că Iov a căzut în prăpastia păcatului dar Dumnezeu a observat sinceritatea unită cu greșeala lui și l-a judecat în mod drept.

Sinceritatea nu-L orbește pe Dumnezeu astfel încât El să nu poată vedea păcatul celui neprihănit, dar Dumnezeu Îl determină să-l considere cu îndurare în loc de mânie. Aceasta se poate asemăna cu un soț care știe că soția lui îi este credincioasă, așa că are milă de slăbiciunea ei și o tratează ca pe o soție bună.

ÎN TOATE ACESTEA, a spus Dumnezeu, IOV N-A PĂCĂTUIT DELOC ȘI N-A VORBIT NIMIC NECUVIINCIOS ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU. Iar la sfârșitul luptei, Dumnezeu a depus o mărturie favorabilă despre Iov, afirmând că slujitorul său A VORBIT DREPT DE MINE. Iov însuși și-a văzut sinceritatea distrusă de greșelile lui și aceasta l-a determinat mai degrabă să-și mărturisească păcatul decât să profite de îndurarea lui Dumnezeu - dar Dumnezeu i-a văzut sinceritatea.

Oricum, mila lui Dumnezeu față de noi este mult mai mare decât dragostea noastră pentru noi înșine. Fiul risipitor - un simbol al celui întors la Dumnezeu - n-a îndrăznit să-i ceară tatălui său încălțăminte, și cu atât mai puțin un inel. Cerința lui nu s-a ridicat mai sus de slujba de servitor, el nu și-ar fi închipuit niciodată că prima lor întâlnire ar fi putut decurge în acest mod. Dar s-ar fi așteptat ca tatăl său să vină după el cu o nuia sau cu o funie, nu cu o haină.

Și chiar dacă tatăl nu și-ar fi întâmpinat fiul cu cuvinte aspre și cu lovituri, înainte de a-l primi, aceasta ar fi reprezentat o veste bună pentru el, cel înfometat. Dar după cum Dumnezeu are metode speciale de a-i pedepsi pe păcătoși, El posedă și căi deosebite de dragoste și îndurare pentru un fiu sincer. El găsește plăcere să depășească toate așteptările și să sărute, să îmbrace și să sărbătorească, toate o dată, și în ziua reîntoarcerii fiului său.

De asemenea, Dumnezeu ne demonstrează mai multă milă, în comparație cu dragostea noastră pentru altul. Noi putem fi gata să condamnăm un creștin pentru un păcat izbitor, dar Dumnezeu îl susține ca pe unul din copiii săi datorită sincerității. Astfel, greșeala și neprihănirea lui Asa sunt menționate de Dumnezeu într-o singură frază:

Dar înălțimile tot nu au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieții lui.

Dar Dumnezeu era Singurul în măsură să-l clarifice pe acest om, deoarece dacă ne-ar fi fost prezentată în mod simplu numai istoria vieții lui - fără dovada aprobării lui Dumnezeu - evlavia lui putea fi pusă sub acuzație, în unanimitate, de un juriu de oameni neprihăniți.

Deoarece Ilie nu putea vedea pe nimeni slujind și combătând fără teamă idolatria, așa cum făcea el, s-a plâns lui Dumnezeu că apostazia a cuprins toată țara, însă Dumnezeu a îndepărtat teama lui Ilie:

Dar voi lăsa în Israel șapte mii de bărbați și anume pe toți cei ce nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal, și a căror gură nu l-au sărutat.

Dumnezeu Și-a mângâiat profetul, spunându-i:

Liniștește-te, Ilie, deși poporul Meu nu este în număr prea mare, totuși nu sunt chiar atât de puțini sfinți după cum crezi tu. Este adevărat, credința lor este slabă, și ei nu biciuiesc păcatele timpului așa cum faci tu, dar răsplata ta este a ta. Eu nu-Mi voi compromite lumina, acceptând să fie transformată într-o făclie fumegândă pentru că se tem - ei sunt sinceri și aceasta i-a ferit de idoli.

Dumnezeu ne avertizează să fim miloși cu mieii Săi, dar nimeni nu ar putea fi vreodată atât de blând ca Tatăl Însuși. Scriptura menționează trei feluri de sfinți: PĂRINȚI, TINERI, COPILAȘI. Duhul lui Dumnezeu Își arată preocuparea, menționându-i mai întâi pe cei mai tineri și adresând către ei dulcea promisiune a îndurării:

Vă scriu, copilașilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.