Vesti din Filipine...

Scumpi frati si surori in Domnul,


Fie ca pacea si harul Domnului Isus sa va inunde inimile in aceasta perioada!


"EU sunt Vitza, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic. Cum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si eu pe voi. Ramaneti in dragostea Mea. Daca paziti poruncile Mele, veti ramanea in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu, si raman in dragostea Lui." (Ioan 15:5,9-10)



In timpul acestor doua luni deja trecute de cand sunt in Filipine, Domnul mi-a reamintit din nou si din nou ca ceea ce este cel mai important in aceasta viata este relatia noastra cu Domnul Isus. El doreste ca noi sa ramanem pur si simplu in El, asa cum o mladitza ramane intr-o vitza, sa ne incredem in El ca si un copil, sa Il iubim ascultand de poruncile Lui, iar El va purta de grija in toate lucrurile si roada va veni implicit.


De ce spun aceasta? Pentru ca venind in aceasta tara, dorinta mea fireasca a fost de a incepe imediat sa ma implic intr-o lucrare anume, sa fac cat mai multe lucruri pentru Domnul printre oamenii de aici din Filipine. Insa Domnul mi-a reamintit faptul ca Domnul doreste mai mult ascultarea noastra decat oricare dintre jertfele noastre; ca Maria a fost laudata mai mult decat Marta, pentru simplul fapt ca statea la picioarele Domnului si ii sorbea fiecare cuvant de pe buze. Da, este un lucru bun si folositor pentru mine sa ma implic ca si asistenta medicala la o clinica, sau sa imi dedic timpul in lucrarea cu copiii strazii din Manila. Insa Domnul pare sa imi spuna in aceasta perioada "ASTEAPTA"..."Stai la picioarele Mele si asculta-Mi cuvintele, cauta sa ma cunosti pe Mine"... dar cu totii stim ca asteptarea nu este atat de usoara, mai ales cand nevoile din jur par atat de mari. (In acelasi timp sunt constienta de faptul ca trebuie sa cunosc limba Tagalog cat de cat mai bine, pentru a putea discuta cu cei din jur, deci stiu ca acest timp trebuie sa il dedic in mod special invatarii limbii).


Chiar discutam cu ceva timp in urma cu Lea (sotia directorului nostru de misiune si care este diagnosticata cu o forma de cancer a sangelui) despre faptul ca viata de misionar nu este una binecuvantata daca lucrarea si roada nu izvorasc din cautarea noastra de a ramane in Domnul zi de zi, din dorinta de a ii fi placuti Lui si numai Lui si de a-i iubi pe cei din jurul nostru cu dragostea ce izvoraste in mod natural din relatia noastra cu El. Provocarile cu care ne intalnim zilnic nu trebuie sa fie decat o noua ocazie pentru noi de a depinde intr-u totul de Domnul si de a manifesta dragostea Lui celor din jurul nostru.


Vreau sa ii dau slava Domnului pentru acest timp de "asteptare activa" prin care trec acum. Invatarea limbii Tagalog merge inainte, acum reusesc cat de cat sa formulez propozitii simple (chiar daca nu neaparat si 100% corecte!!) si este o incurajare sa vad ca Domnul imi da ocazii sa intru in contact cu diferite persoane din jur pentru a forma relatii de prietenie. Cu aceasta ocazie v-as ruga sa amintiti in rugaciunile dumneavoastra pe doua tinere cu care am avut ocazia sa petrec ceva mai mult timp. Maricel este o vecina de bloc, care inca nu-L cunoaste pe Domnul dar care a manifestat interes sa afle mai multe din Cuvant. Mi-as dori sa ma poata insoti si la biserica la care am mers pana acum si chiar si ea a mentionat ca ar dori sa vada cum este (ea merge din cand in cand la biserica catolica), si ma rog ca Domnul sa lucreze la inima ei si sa imi dea cat mai multe prilejuri de a impartasi cu ea despre "nadejdea si credinta care se afla in inima mea- Domnul Isus". Insa asa cum Domnul ma invata in aceste zile, timpul Lui este diferit de timpul nostru, si este important sa stam tot timpul aproape de El, pentru a-I auzi fiecare soapta si a fi gata de a merge inainte, atunci cand El spune "DA"!


Cealalta tanara este de fapt si profesoara mea de limba Tagalog, Leilani. Domnul mi-a dat prilejul de a o cunoaste un pic mai bine, si dorinta mea este de a cauta sa cultiv aceasta prietenie in afara orelor de studiu. Nici ea nu-L cunoaste pe Domnul, insa vad o deschidere de inima si cred ca Domnul lucreaza mai departe in acest sens. Rugaciunea mea este ca Domnul sa ma ajute mai departe sa fiu ospitaliera si sa faca din casa mea un loc unde cei insetati dupa Viata adevarata sa paseasca si sa gaseasca odihna, mangaiere, ceva mancare stil romanesc!!, insa cel mai important Apa Vietii. Ii multumesc Domnului pentru locuinta mea si pentru faptul ca o pot pune la dispozitie pentru a fi o binecuvantare altora. Ma bucur ca Domnul ma ajuta sa fac pasi in sensul acesta, atat cu cei care nu-L cunosc pe Domnul inca, cat si cu cei care ii apartin Lui, atat dintre misionari cat si dintre tinerele crestine filipineze.


Ca alt motiv de rugaciune, as vrea sa mentionez un cuplu de misionari- colegi de-ai mei- Julie si Todd, care au sosit in Filipine cu 3 luni in urma. Ei au un copilas foarte special- Elijah (primul lor copil), care in momentul nasterii creierul sau a fost afectat grav si acum traieste cu un handicap foarte mare. El are deja 1 an, insa deocamdata nici macar nu poate sa seada in fundulet fara suport, dar sa mai si mearga, asa cum o fac copilasii de varsta lui. Ma rog ca Domnul sa lucreze cu putere in randul parintilor lui, pe care ii admir asa de mult ca au facut acest pas mare in credinta, venind in Filipine in ciuda faptului ca au multe nopti nedormite cu Elijah, care plange tot timpul, si are dificultati chiar si cu suptul laptelui. Ma rog ca sa pot fi o incurajare pentru ei, chiar si in lucruri marunte, in acest timp.


Inrest, viata merge inainte si zi de zi am ocazia sa invat lucruri noi despre cultura si obiceiurile locuitorilor de aici din Filipine. Ma rog ca Domnul sa ma ajute sa trec usor peste diferentele culturale si sa ma adaptez cat mai bine in aceasta tara, fara a incerca sa schimb cultura oamenilor, cat sa le pot fi o marturie acestora in dragoste si credinta.


Cu ceva timp in urma am avut prilejul sa merg la "muntele de gunoi" din Manila, de fapt doar unul dintre ei, unde oamenii pur si simplu locuiesc in niste cocioabe foarte saracacioase si zi de zi se catara prin gunoi, incercand sa recicleze in schimbul a cativa banuti, ceea ce se gaseste acolo uitat de luni de zile. Nu cu mult timp in urma a avut loc un accident foarte grav la unul dintre acesti "munti" cand sute de adulti si copii au murit in mod tragic striviti sub o avalansa de gunoi. De atunci autoritatile au interzis accesul copiilor sus pe munte, insa adultii inca mai lucreaza acolo zi de zi. Nu stiu daca va puteti imagina ceea ce presupune sa lucrezi intr-un astfel de loc, mirosul puternic de acolo, si mai ales la temperaturi de peste 30 grade in fiecare zi, insa partea si mai trista este ca oamenii acestia de fapt chiar si locuiesc acolo- la poalele muntelui... iar statul nu face mai nimic in legatura cu acest lucru. Paznicul la inceput a fost foarte mirat ca vreau sa merg sa vad locul unde oamenii lucreaza, chiar a vrut sa-mi ofere o masca protectoare impotriva mirosului, si mi-a interzis sa fac fotografii. Oare de ce? Oare lumea din afara nu are dreptul sa afle imaginea adevarata a tarii acesteia? Intr-un final, cand a vazut ca vorbesc ceva Tagalog si ca nu sunt jurnalista, mi-a dat voie sa fac vreo doua trei, poze, insa nu prea de aproape. Saracie si suferinta se afla peste tot in aceasta lume, insa partea si mai tragica este ca aceste suflete mor fara a-L cunoaste cu adevarat pe Domnul... Fie ca Domnul sa ne ajute sa fim o lumina si sa umblam in dragoste pentru fiecare suflet pe langa care trecem!


Un alt motiv de rugaciune ar fi sanatatea mea, pentru ca trupul meu inca incearca sa se adapteze cu poluarea intense din acest oras. Luna trecuta am trebuit sa iau antibiotice in cateva randuri datorita faptului ca am avut infectii la gat si sinusuri. As dori sa ma pot adapta cat mai bine si din acest punct de vedere si astept ca Domnul sa lucreze si in aceasta privinta.


Va multumesc din inima pentru toata sustinerea dumneavoastra si pentru partea importanta pe care o aveti in extinderea Imparatiei Dragostei in lumea aceasta si in special in Filipine! Rugaciunile si sustinerea dumneavoastra financiara sunt un motiv constant de lauda si recunostinta pentru inima mea la adresa acestui Dumnezeu minunat caruia ii slujim! Fie ca aceasta slujire a fiecaruia dintre noi sa fie pentru slava Regelui si sa vina dintr-o inima sincera si dezinteresata in fiecare clipa!


Cu dragoste din dragostea Lui,

Alina Voda