Multiplicarea -3-

MAREA ÎNSĂRCINARE

Marea Însărcinare pe care a dat-o Isus Bisericii Sale se poate rezuma în porunca:

- FACEȚI UCENICI DIN TOATE NEAMURILE -Matei 28.19. Cuvântul indică aici că ucenicii urmau să plece în lume și să câștige oameni care, la rândul lor, să devină ceea ce erau ei, ucenici ai lui Hristos. Misiunea este subliniată și mai puternic când studiem pasajul în limba greacă și vedem că verbele A MERGE, A BOTEZA, A ÎNVĂȚA, sunt toate gerunzii care își derivă forța din verbul dominant: A FACE UCENICI.

Aceasta înseamnă că marea lucrare încredințată ucenicilor nu însemna doar să meargă până la capătul pământului pentru a predica Evanghelia, nici pentru a boteza mulți convertiți în Numele Treimii și nici pentru a-i învăța poruncile lui Hristos, ci înseamnă A FACE UCENICI, A FORMA OAMENI AȘA CUM AU FOST EI, având pe inimă misiunea încredințată lor de Hristos, încât nu numai că-L urmau, dar îi conduceau și pe alții pe Calea Lui. Numai în măsura în care s-ar fi format noi ucenici și-ar fi atins scopul și celelalte aspecte ale Marii Însărcinări.

RUGĂCIUNEA PENTRU SECERĂTORI

Accentul cade pe conducere. Isus Hristos a demonstrat prin lucrarea Sa că mulțimile amăgite erau coapte pentru seceriș, dar cum puteau fi câștigate fără păstori care să le conducă?

Rugați dar pe Domnul secerișului ca să trimită lucrători la secerișul Lui. Matei 9.37,38, Luca 10.2.

Parcă este o nuanță de disperare în aceste cuvinte derivată din nevoia acută de lucrători care să îngrijească de sufletele oamenilor. Este inutil să te rogi pentru lume, cu ce o ajută? Dumnezeu o iubește și L-a dat pe unicul Său Fiu ca să o mântuiască. Nu, nu are nici un rost să te rogi în mod vag pentru lume. Lumea este pierdută și orbită de păcat.

Singura ei speranță este ca oamenii să-i ducă Evanghelia mântuirii și să-i câștige pe alții pentru Hristos, iar pe cei câștigați să nu îi părăsească ci să lucreze cu ei plini de răbdare și cu grijă, până ce devin creștini roditori ce duc în lume dragostea Răscumpărătorului lor.

PRINCIPIUL APLICAT ÎN VIEȚILE NOASTRE

Este momentul să apreciem contribuția vieții și mărturiei noastre la scopul suprem al Celui care este Mântuitorul lumii. Cei pe care i-am condus la Hristos au ajuns să-i câștige pe alții și să-i învețe să facă ucenici?

Observați că nu este îndeajuns să-i salvăm pe cei care sunt pierduți, deși acesta e un imperativ; nici nu e suficient să zidim noii convertiți de curând născuți în Hristos, cu toate că și acest lucru e necesar dacă vrem ca roadele să dureze. De fapt, nu e suficient să se meargă să fie câștigate suflete, oricât de lăudabilă este lucrarea. Ceea ce contează cu adevărat pentru perpetuarea lucrării noastre este credincioșia cu care cei aduși noi la Hristos, merg și, la rândul lor îi formează ca lideri pe cei câștigați.

Sigur că am vrea să câștigăm generația noastră pentru Hristos cât mai repede posibil dar nu este suficient. Munca noastră nu se termină decât atunci când și-a asigurat continuarea în viața celor mântuiți prin Evanghelie.

Prin urmare, proba oricărei lucrări de evanghelizare nu constă în ce se poate vedea acum, nici în ceea ce spun statisticile ci în eficiența cu care lucrarea continuă în generația următoare.

La fel, criteriul după care o biserică ar trebui să își mărturisească succesul nu e numărul noilor membrii înscriși în registru, nici mărirea bugetului ci numărul creștinilor care efectiv câștigă suflete și îi învață pe cei întorși la Hristos pregătindu-i să cucerească mulțimi.

Oare nu e timpul să ne examinăm cu toții viața și lucrarea din perspectiva aceasta?

Cum ar spune Dawson Trotman: UNDE NE SUNT OAMENII?

Ce fac ei pentru Dumnezeu?

Gândiți-vă ce ar însemna pentru viitorul Bisericii dacă am avea măcar un singur ucenic adevărat care să dovedească rodul trudei noastre. Nu s-ar dubla imediat influența noastră?

Să presupunem că am mai format un ucenic și tot așa ar face și primul ucenic al nostru. Oare nu ne-am vedea viața multiplicată de patru ori?

Cel puțin teoretic, prin această metodă a multiplicării, lucrarea unui singur om câștigă mulțimi cu Evanghelia. Și așa va fi dacă omul pe care-l numim ucenic va călca pe urmele Învățătorului.