Trăind acei 81% din viață

Ce este un creștin? Pune această întrebare în America de Nord și poți primi sute de răspunsuri contradictorii. Unii ar răspunde folosind termeni cum ar fi, fanatic cu ochi de sălbatic, extremist împotriva avortului și homosexualilor, un religios obsedat. Alții ar descrie un creștin ca fiind o persoană care crede în Dumnezeu, căreia îi pasă și manifestă generozitate față de semeni, un cetățean responsabil. Restul răspunsurilor ar fi undeva între aceste două extreme.

În ceea ce îi privește însă pe oamenii din tribul Canela din Brazilia, aceștia nu sunt confuzi. Pentru ei un creștin este un Jeju kôt ipa catê-a „o persoană care umblă după Isus” sau „un urmaș al lui Isus”. Ei pur și simplu iau din traducerea în limba lor a Evangheliilor termenul folosit pentru ucenicii lui Isus și și-l aplică atunci când încep să urmeze învățăturile Lui.

Termenul „creștin” a însemnat inițial tocmai un „urmaș al lui Isus Cristos”. Acum însă termenul este derutant și neclar, ceea ce mă face să-mi doresc să-l înlocuim în mod universal cu termenul mult mai clar de „urmaș al lui Isus”.

Până la urmă, un urmaș, sau un ucenic, este întocmai ceea ce Isus își cheamă poporul să fie. Un student dorește să cunoască ceea ce profesorul lui cunoaște. Un ucenic dorește mai mult decât atât. Un învățăcel dorește să învețe să facă ceea ce face meșterul care-l instruiește. Un ucenic dorește mai mult decât atât. Un ucenic dorește să devină ceea ce profesorul sau maistrul său este. Din această pricină, noi ca urmași ai lui Isus, ne concentrăm întreaga viață pe a deveni asemenea lui Isus. El ar trebui să fie ținta noastră, însă adesea nu este. Mai degrabă, ne concentrăm asupra credințelor și doctrinelor, sau asupra diferitelor aspecte secundare, și pierdem din vedere că noi ar trebui să devenim mai mult ca Isus.

În prelegerea sa (In the Dust of the Rabbi), Ray Vander Laan a spus: „Un rabin evreu ortodox de renume internațional a spus o dată: Orice creștin care-mi spune că el este un ucenic al rabinului Yeshua (Isus), dar nu citește cele patru evanghelii cel puțin o dată pe lună este un mincinos. Cum vei reuși să-l cunoști pe Rabinul tău dacă nu petreci timp citind despre ceea ce a făcut și a zis El?”

Când am auzit acest citat, am început să citesc zilnic câte trei, patru capitole din Matei, Marcu, Luca și Ioan. Și nu am făcut aceasta pentru că nu aș fi știut ce cuprind evangheliile! Doar le citisem cel puțin o dată pe an în ultimii cincizeci de ani, și, bineînțeles, le-am tradus verset cu verset în limba tribului Canela. Cu toate acestea, am fost surprins de câte am învățat despre Isus și care nu se potriveau cu ceea ce am experimentat și ceea ce am fost învățat în biserică.

• Fusesem învățat să mă separ de lume, totuși Isus a fost cunoscut ca „un prieten al păcătoșilor” (Matei 11:9)
• Fusesem învățat să predic despre convertire, totuși Isus a predicat Împărăția lui Dumnezeu, în care fiecare este tratat cu dreptate, și a menționat convertirea pur și simplu ca fiind condiția necesară de admitere în Împărăție. (Matei 6:33, Ioan 3:5)
• Văd și aud despre lideri creștini care își exercită puterea și pretind să fie serviți, totuși Isus a venit să slujească, nu să I se slujească. (Matei 20:28)
• Văd și aud despre creștini cărora le place să lupte pentru opiniile lor, care dezbină biserici din pricina unor diferențe minore de interpretare, care sunt aspri, opozanți, învrăjbitori. Totuși, Isus a strâns oamenii împreună. El a fost împăciuitor. El a dărâmat barierele tradiționale dintre sexe, rase, și pături sociale.

Biserica creștină pare să se concentreze pe începutul și sfârșitul vieții lui Isus. Crăciunul și Paștele sunt două sărbători uriașe în biserică și în cultură.

Sărbătorim Crăciunul cu o zi specială, cu piese de teatru, concerte, cadouri, și multă agitație culturală. Autorii evangheliilor însă au dedicat doar 8% din scrierile lor pentru a descrie nașterea și primii treizeci de ani ai lui Isus.

La fel este și cu săptămâna mare și Duminica învierii. Biserica sărbătorește aceste evenimente cu piese de teatru, cântece și liturghii speciale. Autorii evangheliilor însă au alocat doar 11% din scrierile lor pentru a descrie arestarea, moartea, învierea și înălțarea lui Isus.

Restul de 81% din scrierile evangheliilor, descriu ceea ce a făcut și a zis Isus, ceea ce a învățat și arătat. Autorii evangheliilor, sub călăuzirea și inspirația Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, au descris pe larg cum a trăit Isus și cum a interacționat cu oamenii. În patru din cinci pagini, autorii s-au concentrat asupra învățăturilor Lui, conversațiilor Lui, confruntărilor Lui, minunilor Lui, și călătoriilor Lui. Ei au scris astfel încât noi să putem asculta învățăturile Lui și să urmăm exemplul vieții Lui, nu doar să sărbătorim nașterea, moartea, și învierea Lui.

Am auzit o dată despre o biserică mare care folosea o procedură diferită și proaspătă în vederea pregătirii și acceptării de membri noi. În loc să-i îndoctrineze pe potențialii membri cu toate credințele și practicile distincte ale denominației lor, pur și simplu le cerea să spună congregației cum au devenit urmași ai lui Isus. După aceasta, orice membru al bisericii are libertatea să-i întrebe orice referitor la modul în care își trăiesc viața. Stratagema folosită este ca fiecare întrebare adresată potențialilor membri trebuie să fie bazată pe predica de pe munte a lui Isus – rezumatul lui Isus despre cum ar trebui să trăim ca ucenici ai Lui.

Acea biserică, asemeni credincioșilor din tribul Canela din Brazilia, dorește ca membrii ei să fie cu adevărat urmași ai lui Isus. Astfel, ei pun accent și se concentrează pe Isus și învățăturile Lui.

Această abordare este rezonabilă. Până la urmă, vei ținti ceea ce ochești.

Preluat de la https: //wycliffe. ro/traind-acei-81-din-viata/