Misterul Agriculturii

De multe ori ne-ntrebam cum putem semana samânta(Cuvântul lui Dumnezeu) oamenilor necunoscuti. Ei bine,va voi împartasi o experienta care m-a ajutat sa inteleg ca: Orice mod de-a vorbi cu un necunoscut ,este un prilej de a semana  samânta(Cuvântul lui Dumnezeu)

Într-o împrejurare a trebuit sa merg în alt oras ,distanta de 50 de km. De obicei când pornesc la un drum mai lung,am obiceiul de a cauta în Biblie, o pilda pe care a rostit-o Isus,(oarecare).De data aceasta s-a nimerit pilda Semanatorului( cu toti o cunoasteti).Si -am început sa dezbat aceasta pilda,s-o desfac  ca firul de par,în patru. Asa ca am pornit la drum ,cu dezbaterea pildei: A iesit semanatorul sa semene  samânta(adica eu)si cum nu ma pricep eu mult la agricultura(dar la dat lectii da), am început sa-l critic pe semanator(adica pe mine). Câta risipa de seminte. Aluat semanatorul, (eu),,desagul cu seminte l-a urcat în cârca a vârât mâna si a scos un pumn de seminte ,pe care l-a aruncat cu putere.O treime a cazut intre spini,asta însemna ca nu a cazut în ogor,de unde stiu?(pai daca ogorul era arat nu mai ramâneau spini),asa ca a cazut lânga ogor.Un alt sfert, a cazut pe drum,(la fel nu este in ogor).Un alt sfert a cazut pe stanca( nici asta nu a cazut in ogor).Iar ultiml sfert a cazut în ogor,pamânt bun.Si încercam sa-mi trag atentia ca sunt cam risipitor cu samânta.

Nici bine n-am pornit ca,la o intersectie, mi-a facut cu mâna o familia ,sot si sotie ,trecuti putin peste 50 de ani.De obicei eu nu prea iau oameni cu mine,pentru ca eu, mai cânt în masina ,sau meditez la vre-o pilda sau am alte partasii.Dar acuma nu stiu cum de am oprit.Au intrat în masina si si-au pus centurile. Eram cu o masina sport in 2 usi,femeia a intrat în spate iar barbatul lânga mine,pe scaunul din dreapta.Mergeau în aceeasi directie ca si mine ,vreo 40 de km pâna la destínatie.Ascultam muzica încet,(muzica crestina)dar cand au urcat ei ,am dat muzica putin mai tare sa se înteleaga nu nuai sa se auda, si am început a fredona-o, in surdina.Si nici un cuvânt,nici din partea mea nici din partea lor.Pâna când omul acela a facut prima gresala, sa ma-ntrebe ,daca îmi place muzica crestina. Eu i-am raspuns: -Nu numai ca-mi place dar si-o cânt, dar nu vreau sa va cânt,ca nu cumva sa-mi spuneti ca ati ajuns mai repede la destinatie si sa va dati jos,(am schitat si-un zâmbet).Din nou liniste(parca se lua semnalul).Apoi dintr-o data ma întreaba : - Sunteti pocait?( asta a fost a doua gresala). Eu i-am raspuns, printr-o intrebare: - Cunoasteti pe cineva pocait? Si el mi-a raspuns: - Cunosc un om pocait, care merge la biserica. Atunci i-am raspuns si eu: - Eu nu sunt pocait ,de acela,am trecut la alt nivel, (ca doar eran semanatorul,din pilda lui Isus).Si curios ,omul mai face o gresala si ma-ntreaba: - Ce fel de nivel? Binenteles ca i-am raspuns: - Nu mai sunt pocait dor în biserica si vreau s-arunc  samânta ,sa va pocaiesc si pe D-voastra.Omul acela a facut niste ochi mari si i s-a taiat rasuflarea ,de parca femeia din spatele lui, i-ar fi înfript o sulita in spate.Dar femeia era mai afectata (,parca i s-a lipit ochi pe gemul lateral si vedea scris pe el ,ati ajuns la destinatie ,coborâti repede).Le-am vazut spaima care o acumulase si am zis: - Numai ca eu  nu va pot pocai.(sa-i fi vazut cum au rasuflat amândoi ,mai ales femeia din spate ,care ,cred eu ca ea era pazitorul barbatului).Dar………..am zis eu uitându-ma in sus,(masina mea are geam deasupra),si omul din instinct se uita si el prin geam ,în sus,…….. El, ..poate sa va pocaiasca!.......Au intrat în aceasi stare de blocaj(femeia din spate parca nu  se mai vedea ,se identificase cu scaunul de masina ,iar barbatul ,cred eu ca se gândea ca ar sari din masina ,dar ce face cu nevasta-sa ,ca daca ramâne pâna la destinatie poate îi fac si botezul).Asa ca au ramas nemiscati pe sacune cu centura in mâna ,aproape fara sa respire.Ma uitam la ei si vedeam câta spaima acumuleaza un om când e vorba de pocainta,de Cuvântul lui Dumnezeu. Asa ca am hotarât sa  le curm suferinta si le-am zis : - Dar toate la timpul lor,când o vrea Dumnezeu. S-au mai schimbat la culoare s-au asezat bine in scaun.Iar eu am cautat o cântare frumoasa si i-am lasat sa asculte.Si  eu ma gândeam la pilda lui Isus. A trecut ceva timp(si omul nu se lasa asa usor)si m-a întreaba din nou,cu gând sa schimbe subiectul:  - Cu ce va ocupati?... (cred ca s-a tot gândit ,ca poate sunt pastor sau poate evanghelist,desi nu aveam eu fata de asa ceva). Eu i-am raspuns:  - Ma ocup cu agricultura,sunt taran agricultor(desi nici de taran nu aveam eu fata).La care omul insista si m-a  întrebat: - Si merge agricultura pe criza asta? Si i-am raspuns:  - Este adevarat ca aceasta criza a afectat putin si agricultura,dar sa vedem ,samânta pe care am aruncat-o ,daca o sa aduca rod ,cu D-voastra ,dupa ce va dati jos.La care omul a sarit ca ars si mi-a zis: Hai domnule,chiar vrei sa ne pocaiesti pâna ajungem la destinatie?... . –  Mi-ar  place mie sa am acest har de-a va pocai, i-am raspuns,insa eu numai arunc samânta .Si ultimii kilometrii i-a parcus tot cu mâna pe centura(cred ca se gândea in sine lui si zicea: i-asi fi platit cursa aceasta si i-asi da si bani in plus daca tacea). Numai ca ajunsi odata la destinatie, m-a întrebat :  - Cât sa va dau? ..I-am raspuns: Nu trebuie sa-mi dati nimica ,numai sa va pocaiti! L-am binecuvântat si a închis usa .. Se uita lung dupa masina mea (problema lui  era ca ,si numarul meu de la masina era strain, asa ca a ramas într-o mare dilema si nu întelegea  ce i-s-a întâmplat.)

Dar eu am ajuns la destinatie, cu ajutorul lui Isus si plin de bucurie ca am înteles aceea pilda . Nu trebuie sa faci multa filozofie ,sau sa fi foarte destept  ca sa sameni  samânta (Cuvântul lui Dumnezeu),ci sa fii la dispozitia lui Dumnezeu ,oricând.

Nu trebuie sa ne gândim ce vom zice ,sa lasam pe Isus sa vorbeasca  si-atunci vom vedea cum se desleaga misterul pocaintei!

Domnul sa va binecuvinteze!

Marius Grigore Cruceru