Fiind un martor eficace pentru Hristos

   Fiind un martor eficace pentru Hristos 

                     -1-

   În timp ce privim în Ioan 4 la întâlnirea lui Isus cu femeia samariteancă la fântâna lui Iacov, vom analiza ce înseamnă să fii un martor creştin eficace.

   Astăzi există multă mărturie creştină ineficientă printre noi. Mare parte din ea este bine intenţionată, sunt sigur - cinstit şi sincer. Facem tot ce putem mai bine, cu ce avem. Însă performanţa noastră se dovedeşte a fi asemănătoare cu cea a agentului de vânzări care promovează stilouri - încearcă să facă publicitate produsului, dar clienţii lui potenţiali ştiu că şi el consideră că pixurile sunt mult mai practice.

   Prea mare parte din mărturia noastră creştină este neconvingătoare pentru că NOI nu am fost convinşi. Suntem ineficienţi pentru că încă nu am capitulat în faţa Domnului gloriei. Suntem ca prozelitul (persoană convertită la o credinţă) care face prozeliţi.  Poate că acest lucru se întâmplă din cauza încercării noastre de a plănui toate lucrurile. Fiecare dintre noi citim câte o cărticică despre cum sa fim martori. Încercăm sa o facem aşa cum am fost noi învăţaţi. Dar mărturia noastră e superficială şi fără nici un element molipsitor. Dacă îngerii pot plânge, trebuie că varsă multe lacrimi sărate la vederea unui prozelit care nu L-a întâlnit niciodată pe Domnul, făcând un alt prozelit care, de asemenea, nu-L va întâlni pe Domnul niciodată.

   Femeia din Samaria L-a întâlnit pe Domnul nostru la fântână. Relatarea Evangheliei despre ce s-a întâmplat în sufletul ei şi marturia neaşteptată şi molipsitoare ce a urmat este foarte bogată în lecţii spirituale pentru fiecare dintre noi.

   Este interesant să vedem relatarea biblică în felul în care Isus a atras femeia într-o discuţie despre închinare. La fel de repede, femeia i-a spus lui Isus despre convingerea ei cum că atunci când va veni Mesia, Ei îi va spune totul.

   ISUS ÎŞI ANUNŢĂ IDENTITATEA.

   "Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela"

- a spus Isus femeii care venise din Samaria purtând pe cap vasul pentru apă. Avusese o conversaţie cu cel mai neobişnuit om pe care-l cunoscuse vreodată - un iudeu care-i ceruse de băut. Acum, alerga înapoi în oraş, lăsându-şi vasul de apă, pentru a răspândi vestea:

   "Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?"

   Vrem să aflăm, dacă putem, de ce a ales Domnul nostru să dezvăluie taina mare şi sfântă a mesianităţii Sale unei femei samaritence. De ce era dispus să descopere mult mai multe despre Sine în acest cadru decât a  făcut-o în alte întâlniri în timpul slujirii Lui pământeşti? A vorbit unei femei despre sensul persoanei Sale, despre viaţa Lui şi despre slujirea Lui - şi încă uneia care nu era o femeie prea bună.

   De ce aşa? În jurul Ierusalimului erau mulţi preoţi care aveau toate acreditările necesare de la Aaron încoace. Erau mulţi scribi - oameni însărcinaţi să scrie copii ale Scripturilor şi să înveţe înţelesul acestora. Existau avocaţii abili în Legea mozaică. Erau numeroşi oameni religioşi, fiindcă Israelul era o naţiune foarte religioasă. Dacă ar fi trebuit ca noi sa facem acest lucru, nu am fi ales niciodată această femeie cu viaţa umbrită, ca receptor al unei taine sfinte. Ea era pe punctul de a primi o revelaţie divină mai presus de orice altceva de până atunci şi care nu a fost egalat de nimic după învierea lui Hristos.

   Nu cunosc toate motivele pentru care Mântuitorul a ales femeia de la fântână. Ştiu însă că această revelaţie a Persoanei Sale înaintea femeii a reprezentat o mustrare a ipocriziei omeneşti. Ştiu că orice femeie încântată de ea însăşi care se plimbă pe stradă cu mândrie şi superioritate ar trebui să se ruşineze de ea însăşi. Ştiu că orice bărbat mulţumit de sine însuşi care, în fiecare dimineaţă se uită în oglindă pentru a se bărbieri ceea ce el crede că este o faţă cinstită, ar trebui să se ruşineze de sine.

   Preoţii în ordinele lor, rabinii din locurile lor, scribii de la birourile lor şi avocaţii de la lucrul lor au fost trecuţi cu vederea şi secretul a fost relevat acestei femei. Era secretul mesianităţii lui Isus, secretul naturii lui Dumnezeu şi secretul adevăratei naturi a închinării divine!