Chemarea lui Dumnezeu pentru satul Fantanele...

De ce Fântânele?

"Noi ne-am rugat şi am căutat voia Domnului în ce priveşte alegerea satului. După ce am analizat toate cele şapte sate propuse pentru tabăra din acest an, am hotărât că Fântânele, judeţul Sălaj, se încadrează cel mai bine. În primul rând, pentru că nu este nici o biserică evanghelică în zonă. Apoi, am avut un om de legătură, care să continue lucrarea acolo (fratele Ilie Pop din Baia Mare). Deasemenea, am văzut o mare deschidere din partea autorităţilor. Toate acestea au contribuit la alegerea satului", a declarat Mihai Chiriguţ, liderul principal.

"Village Project" – "Proiectul Satul" a fost demarat în 2005. S-a început cu satul Ulmoasa, judeţul Maramureş. Anul trecut, organizatorii au ales satul maramureşean Sălniţa, unde două persoane L-au primit pe Isus. Anul acesta, proiectul a fost realizat sub paravanul legal al unui ONG (A.C.T.I.V, Baia Mare).
Joi, 2 august 2007, în faţa Bisericii Penticostale "Muntele Sionului" (Baia Mare), treizeci de tineri creştini de aici şi din Arad (două persoane), aşteaptă autobusul care-i va duce în Fântânele-Rus, într-o tabără creştină. Ajungem în sat în jurul orei 13. Oamenii, nedumeriţi, ies la poartă. Unii ne dau o mână de ajutor la căratul bagajelor, iar alţii şuşotesc între ei, pe marginea drumului.

În prima zi ne-am instalat corturile. Băieţii au amenajat toaleta şi bucătăria. Spre seară, au ajuns şi cei treizeci de olandezi. Până spre finalul taberei, numărul participanţilor a crescut la şaptezeci.
"Abia aştept să lucrez ceva. Mă impresionează spiritul misionar. N-am făcut niciodată aşa ceva. Ăsta era visul meu de când eram adolescentă şi Domnul mi l-a împlinit acuma", a susţinut Lavinia Istvanoviţ, din Nădlac.


"Tabăra de zi"

Căminul Cultural din Fântânele-Rus a fost locul unde s-a desfăşurat activitatea din cadrul proiectului cu copiii - lecţii biblice, cântece, jocuri, lucru manual, lecţii de informatică, franceză şi engleză - sub supravegherea liderului Cadmiel Ciurdaş. Prima zi a fost peste aşteptările noastre. Două zeci şi şase de copii, între 3 şi 14 ani, s-au prezentat la cămin. Ne-am împrietenit cu ei, astfel încât, la finalul taberei, au curs lacrimi din ochii lor. Nu mi-am imaginat că Dumnezeu va binecuvânta atât de mult întâlnirile noastre. Câţiva dintre olandezi ne-au ajutat la acest proiect, au venit cu idei noi, au pictat pentru copii, au confecţionat materiale pentru activităţile practice şi au învăţat cântece în română.

Seara, la evanghelizare, părinţii copiilor s-au bucurat să-şi vadă copiii în faţă, cântând despre Isus, atât în română, cât şi în engleză. Pe de altă parte, au fost şi momente triste. Îmi amintesc de o seară când m-am întâlnit, în faţa căminului, cu Sorina, o fetiţă de 12 ani. Era abătută. Purta un tricou negru, cu o coroană preoţească pe el. Mi-a zis: "Ioana, eu nu pot veni la cămin să cântăm. Plec la biserică, pentru că, dacă nu plec, se supără preotul pe mine".Copiii aceştia ne iubeau. Iubeau tot ce făceam împreună. Cred că Dumnezeu va veghea asupra lor şi, când vor creşte, Îl vor primi cu toată inima pe Isus.



"Cântaţi să vină moartea!"

Fântânele-Rus e un sat unde majoritatea persoanelor au peste 65 ani. Cei doi lideri, Voicu Marchiş şi Raluca Puşcaş, împreună cu echipele lor, au vizitat, zi de zi, bătrânii, i-au mângâiat, le-au ascultat necazul, i-au ajutat şi L-au vestit pe Isus în mijlocul lor. Echipele s-au bucurat de prezenţa unui medic rezident, din Sighetu Marmaţiei, Claudiu Hanciuţa. Împreună cu încă trei studenţi la medicină şi asistenţă medicală, au oferit sătenilor bolnavi analgezice, vitamine şi antioxidanţi, şi ajutor celor care aveau nevoie.

Elvira (43 ani) şi Arne (45 ani), soţ şi soţie, liderii grupului de olandezi, au rămas impresionaţi de singurătatea bătrânilor din Fântânele. "Mulţi dintre ei nu au bani, de aceea casele lor arată aşa. Sunt bătrâni părăsiţi. Totuşi, sunt foarte ospitalieri şi asta ne place cel mai mult", menţionează Elvira.
Joi, înainte cu două zile de a ne întoarce acasă, am însoţit echipa de la acest proiect. Am vizitat-o pe doamna Ana (74 ani). Niciodată nu am mai întâlnit o femeie atât de tristă şi revoltată pe Dumnezeu. "Am rămas a nimănui. Din satul ăsta, numai eu îs aşa. Rău m-a bătut Dumnezeu. Nepoata nici nu-mi zice «bunică». Băiatul nu a venit la mine de 12 ani. Numai Dumnezeu e de vină. Nu mai am pe nimeni. Numai moartea. Pe ea o aştept", îmi spune, îndurerată, doamna Ana. Am vrut să-i cântăm. Ne-a răspuns crunt: "Cântaţi să vină moartea!". Fraza aceasta imi va rămâne în minte toată viaţa.
Dumnezeu a făcut o mare minune şi, următoarea seară, o văd pe doamna Ana în cămin, dornică să îşi schimbe viaţa.


Munci în folosul comunităţii

La început, sătenii nu au fost prea încântaţi de noi, nu ne-au cerut ajutorul. Şi asta pentru că preotul satului i-a ameninţat la slujba de la biserică, spunându-le că, dacă ne cer ajutorul sau primesc ceva de la noi, doi ani nu-i mai spovedeşte, iar, dacă mor, nu-i dezleagă.
Domnul primar şi autorităţile, însă, au dat dovadă de deschidere deosebită. Astfel, echipa de la acest proiect a ecologizat câteva văi, a tăiat lemne, a ajutat la strânsul fânului, a renovat bucătăria căminului şi a curăţat sala mare a căminului, a săpat un şanţ pentru scurgere şi a ajutat sătenii la tot ce era nevoie. O bătrânică spunea că singura ei dorinţă e să-şi vadă lemnele tăiate pâna la sfârşitul anului. Acum, dorinţa i s-a împlinit.

Ca răspuns la ajutorul nostru, oamenii ne-au dat lapte, ouă, brânză, carne de pui, zarzavaturi, nuci şi... multă, multă apă din fântână. "Dumnezeu ţine cu voi. Cu cât luaţi mai multă apă, cu atât este mai multă. Luaţi câtă vreţi!", ne-a zis un bătrân de 83 de ani.

Un tânăr din tabără îmi povesteşte că într-o dimineaţă s-a dus după apă la bătrânica de peste drum. Cum nivelul de apă era scăzut, doamna Susana era acuma îngrijorată. Băiatul, când a ieşit din curte, a rostit o rugăciune: "Doamne, binecuvântează apa din fântână!". A doua zi, bătrânica i-a spus să vină după apă, că s-a înmulţit, şi asta... pentru că Dumnezeu face minuni.


Împreună pentru Hristos

Tinerii din Olanda au aflat despre "Village Project" de pe site-ul revistei PASI. Filmuleţul de anul trecut i-a atras spre România. Au dorit să slujească împreună cu noi. Începutul a fost mai greu: culturi diferite, limbi diferite, într-un cuvânt... oameni diferiţi. Nu prea ne înţelegeam. Dragostea lui Dumnezeu şi iubirea de oameni ne-au unit, zilele care au urmat. Ne rugam împreună, cântam împreună, fie în engleză, fie în română, fie în olandeză, mâncam împreună, lucram împreună pentru Dumnezeu. Am văzut în ei oameni deosebiţi. Erau gata să meargă oriunde erau trimişi. Seara, la evanghelizare, pentru că nu înţelegeau ce se vorbea în cămin, se adunau afară şi se rugau ca Dumnezeu să atingă inimile oamenilor.
Am petrecut clipe memorabile alături de ei. Într-o seară, l-am rugat pe Jonathan să stea la poarta căminului, pentru a primi oaspeţii. L-am învăţat să spună "Bună seara!" şi "Bine aţi venit!". Un alt moment de neuitat a fost când , într-o dimineaţă, la timpul de părtăşie pe care îl aveam, ne-am rugat pentru una dintre fetele din Olanda, care avea probleme cu genunchiul, de 7 ani. Dumnezeu a vindecat-o pe loc.
Tabăra din anul acesta a fost o adevărată provocare pentru noi. Olandezi şi români, am lucrat pentru oamenii din Fântânele. S-au legat prietenii adevărate între noi.


Serile de evanghelizare

Scopul nostru principal a fost mântuirea oamenilor. Am încercat să-l concretizăm în serile de evanghelizare pe care le-am organizat în Fântânele, la Căminul Cultural. După trei zile de pregătire, duminică a fost prima zi de evanghelizare. Am numărat aproximativ zece săteni veniţi la întâlnire. Nu au îndrăznit să intre înăuntru, dar nu au mers nici acasă. Îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, ascultau cu interes Cuvântul vestit, de la poarta căminului sau de pe prispa casei.

Predicile au avut ca mesaj central "Intoarcerea la Dumnezeu". Printre invitaţi, s-au numărat Magda Gherasim, Nelu Suciu, Sandu Cătună, Arne (din Olanda), formaţia Saron şi grupul Smirna. Sătenii erau curioşi şi interesaţi, totodată, de programele noastre. Veneau cu drag la cămin. Am observat lacrimi în ochii unora, pentru că inima lor a fost atinsă de Dumnezeu.


Rod final

Perioada 2-12 august a fost, pentru mulţi dintre noi, cea mai frumoasă din acest an. Într-un sat fără nici un evanghelic, am reuşit să-L vestim pe Isus, iar, ca rod final, am cules noi prietenii, lacrimi de mulţumire, îmbrăţişări, mâini strânse cu emoţie, zâmbete, dar, cel mai important, inimi dornice să trăiască pentru Isus.
Am plecat de acolo liniştiţi, încrezători că ceea ce noi am făcut pentru ei, în Numele lui Isus, Dumnezeu va binecuvânta şi într-o zi ne vom vedea în cer.

Marturisiri:
- "Vai, necăjită îs după dumneavoastră. Voi îmi eraţi singurii vecini. Acum rămân singură", mi-a spus doamna Susana (80 ani)

-"Este special pentru mine că mi-am dedicat vacanţa pentru aceşti oameni. Mi-ar plăcea să vin şi anul viitor", a susţinut Jonathan(23 ani)

- "Oamenii din România sunt mai deschişi decât noi. Îmi place că toţi vă rugaţi împreună. E minunat când staţi în grup, vă închinaţi şi se simte aerul lui Dumnezeu printre voi", menţionează Timon (21 ani)

- "Mi-e dor de tine, Fântânele! Ai fost locul în care am petrecut cea mai frumoasă vară din viaţă. Să ne vedem în rai, dragi săteni!", spune Cristi (21 ani), din Arad

Ps: Puteti vedea un documentar video despre aceasta misiune la adresa: www.pasi.ro