Violenţa domestică. Ce poate face o femeie abuzată

Din păcate, mult prea des am auzit întrebarea aceasta de la femei creştine. Există „case” în care violenţa e mod de viaţă. Fie că este vorba de violenţă fizică, psihică sau de altă natură. Multe femei trăiesc în violenţă pentru că au un soţ abuziv, dar şi pentru că habar nu au ce este de făcut în asemenea situaţii sau pentru că sunt îndoctrinate greşit cu privire la relaţiile familiale.

Reacţia noastră naturală, pusă în noi de Dumnezeu, este ca, atunci când ne atingem de un obiect fierbinte, să retragem mâna imediat. Asta se întâmplă aproape automat, nu trebuie să te gândeşti jumătate de oră dacă e bine sau nu să ţii mâna în locul în care te va răni grav. Dumnezeu a pus în noi capacitatea asta de a ne feri de situaţiile periculoase pentru a ne proteja. La fel se întâmplă şi dacă alunecăm şi suntem în pericol să cădem de undeva, ne prindem cu toată puterea de ceva care ne-ar putea ţine. În felul acesta ne protejăm, şi asta e o lege divină pusă în noi.

Dacă e să vorbim de alt gen de pericole, mai puţin iminente, tot cam aşa reacţionăm. Un om conştient şi echilibrat, dacă ştie că fumatul îi face rău, va renunţa la ţigară, chiar dacă pentru unii este foarte greu, totuşi vor face eforturi să renunţe. Dacă ştie că un anumit gen de mâncare îi face rău inimii bolnave, atunci cel responsabil va renunţa la acele grăsimi de care tot vorbeşte doctorul, doar să protejeze cât mai mult inima. Ce se întâmplă însă în cazul relaţiilor pline de violenţă din familiile multor persoane?

Ei bine, viaţa unor femei este în pericol în asemenea relaţii. Sunt femei ameninţate sistematic cu moartea, altele sunt bătute crunt şi cu regularitate, altele sunt umilite şi desconsiderate zilnic, unele sunt violate de fiecare dată când se face sex de către soţul lor, altele sunt bombardate zilnic cu vorbe dure şi sunt efectiv torturate spiritual şi câte situaţii nu or mai fi. Toate aceste relaţii sunt un pericol pentru femeie şi teoretic trebuie să acţioneze cumva, dar culmea e că nu o fac decât în foarte puţine cazuri.

Interpretarea greşită a unor pasaje biblice le ţine prizoniere într-o viaţă la care nu Dumnezeu le-a chemat, într-o viaţă care poate fi schimbată, îmbunătăţită considerabil. Pasajele folosite foarte des, în mod eronat, despre supunerea soţiei faţă de soţ, sunt interpretate „părtinitor” de mulţi predicatori (eu am crescut într-o biserică în care clar interpretarea acestor pasaje era eronată şi abuzivă). Pentru că bărbaţii sunt cei care predică, sunt tentaţi, mai ales dacă ei sunt abuzivi, să interpreteze Scriptura pentru a-şi acoperi păcatele în evlavie, pentru a-şi ţine soţia prizonieră într-o relaţie abuzivă. Una din formele de violenţă domestică este şi ascunderea adevărului faţă de partener. O altă formă de violenţă domestică, despre care am auzit cazuri, este conceperea de copii fără acordul acesteia. Este un fel de abuz ritualic în care soţiile, fără acordul sau credinţa lor proprie, sunt obligate să facă copii, pentru a ajunge la nu ştiu ce grad de spiritualitate mai înaltă.

Violenţa domestică are două cauze majore, care provin (ambele) din starea păcătoasă a omenirii. Prima cauză e violenţa partenerului şi a doua e lipsa de educare a celui abuzat. Ambele cauze sunt grave şi trebuiesc corectate şi rezolvate. E responsabilitatea ambilor soţi să lucreze la schimbare.

Ce poate face o soţie abuzată?

În primul rând, să aducă problema înaintea lui Dumnezeu şi să ceară îndrumare. Dumnezeu oferă înţelepciune şi lumină asupra tuturor aspectelor din viaţa noastră şi, în aceste cazuri, datorită complexităţii situaţiei, e nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu în toate acţiunile ce vor urma, pentru că e foarte uşor să greşeşti şi să agravezi totul.

Informarea. Trebuie ca femeia abuzată să se informaze despre ce drepturi are parte, unde poate găsi ajutor, care sunt situaţiile altor femei care s-au confruntat cu asta.

Acţionarea. Acţiunea în aceste cazuri poate să însemna multe. De la informarea soţului că se simte abuzată, până la sesizarea autorităţilor cu privire la abuz. O stare de pasivitate nu ajută deloc în asemenea cazuri, abuzatorul de regulă se face tot mai abuziv pe măsură ce trece vremea. Degeaba aştepţi ca Dumnezeu să îl schimbe, dacă tu nu acţionezi în niciun fel. Cine nu munceşte, nici să nu mănânce. Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Sunt două versete care susţin afirmaţia mea de mai sus. Nu te aştepta la roade, dacă nu acţionezi.

Separarea. Clar, nu mă refer la divorţ. E vorba de ieşire din mediul violent. Există femei care pot muri la următoarea bătaie aplicată. Cazurile în care viaţa soţiei este pusă în pericol prin brutalizare fizică sau prin ameninţare cu moartea sunt clar cazuri în care soţia trebuie să se separe pentru o vreme de soţ. Separarea aceasta trebuie să se facă exclusiv pentru abordarea şi rezolvarea problemelor. În acest timp, ambii parteneri vor trebui să urmeze şedinţe de consiliere sau terapie, pentru a-şi depăşi problemele. O astfel de separare abordată corect salvează viaţa şi căsnicia.

Este aşa de mult de spus în acest domeniu, şi parcă timpul e aşa de scurt, dar voi mai aborda problema aceasta în meditările mele. Vă puteţi abona în site dacă vreţi să fiţi la curent.

[Copyright © 2013 Teofil Gavril. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi). Teofil Gavril este consilier creştin şi trainer la Asociaţia Consilierilor Creştini din România. Poate fi contactat prin e-mail la adresa [email protected] sau telefonic la numărul 0744201601.]