Tăcerea electronică

   De când cu electronicele astea, viața noastră s-a schimbat dramatic.

   Nu cred că e bine. De cum intru în casă, cum vin de la serviciu, dau de o liniște de mormânt...

   La început am crezut că se trage de la vreun scandal pe care l-au avut Veta cu copiii. Că așa se lăsa o liniște deplină după ce copiii noștri făceau vreo boacănă pe care Veta o amenda fără menajamente. Acum liniștea venea de la electronicele astea...

   Flory avea căștile în urechi și asculta muzică în timp ce-și făcea temele. Cum o fi asta? S-o întrebați pe ea că eu nu pot pricepe cum poți asculta muzică și face socoteli la matematică în același timp. Neluțu e cu capul în leptop, ceilalți în telefoanele lor deștepte iar Veta cu tableta... Nu vorbesc mult unul cu altul deși stau în camera mare cu toții.

   Până nu a dat peste noi pacostea electronică trebuia să strig la ei ca să facă puțină liniște să pot discuta ceva cu Veta. Acum, fiecare cu aparatul lui și nu mai vorbesc unul cu altul... Ceea ce mă supără e că nici nu mă observă când intru în casă parcă ar fi drogați de aceste aparate. Neluțu mai ridică când și când capul și-mi face un semn cu degetele de bun venit. Fetele nici pomeneală. La fel și Veta...

   Sunt ca niște surdomuți. Dar aceia cel puțin privesc la tine. Ai mei însă, nu văd, nu aud... Pot saluta, pot zice orice dar nu mă aude nimeni. Iei când am venit acasă era o muțenie generală. M-am dus la bucătărie să mănânc dar nu am găsit nimic...

   Veta mea se uită la alții ce mănâncă dar ea nu prea mai gătește. Am găsit o tavă cu prăjituri și deși eu nu prea mănânc dulciuri, de foame m-am dat la ele. În timp ce le înfulecam mă tot întrebam oare ce se va alege cu familia noastră?

   Nici nu mi-am dat seama că mai rămăseseră doar două bucăți când intră Veta. Când a văzut tava goală s-a și supărat că am mâncat înainte ca ea să le facă poze pentru Feisbuc în plus acele prăjituri nu erau pentru familie ci pentru o verișoară ce-și sărbătorea ziua de naștere. N-am zis nici un cuvânt. M-am dus la fereastră privind așa în gol...

   Veta s-a înroșit și a început să-mi reproșeze apoi că nu o salut când vin acasă, că nu vorbesc cu ea, nici cu copiii. În timp ce ea reproșa toate astea eu mă uitam pe geam și am început să dau așa cu degetele pe sticlă cum făcea ea pe tabletă făcîndu-mă că nu aud nimic din ce spune ea...

   La reproșurile Vetei a venit și Neluțu în bucătărie să vadă ce-i? Dragul de el, s-a prins imediat ce făceam eu și i-a spus Vetei:

   - Mami, tu nu vezi că și tati are tableta lui?

   Veta a roșit și a plecat în camera de zi. Seara, înainte de culcare, i-am chemat pe toți la rugăciune. De voie, de nevoie au venit. I-am întrebat atunci dacă Dumnezeu are sau nu tabletă.

   Au râs cu toții.

   - Cum să aibe Dumnezeu tabletă? - am zis eu.

   - Dacă ar avea tabletă atunci ne-am ruga degeaba că ar fi cu capul în ea și nu ne-ar auzi rugăciunile așa cum pe mine nu mă mai aude niciunul dintre voi când vin acasă.

   Tăcură cu toții. Din nou din cauza tabletelor...