Identitatea relaționată la trup/căsătorie Partea I

Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit o nouă identitate. Dușmanul tău de moarte, care te-a urmărit să-ți facă rău, este ȋnvins și nu mai are nici un drept asupra ta. Totuși Diavolul, este într-un război continuu cu cei care Îi aparțin lui Dumnezeu. De aceea noi trebuie să fim vigilenți, să ne cunoaștem identitatea în Cristos și să trăim pe baza principiilor și promisiunilor Bibliei care ne vor păzi de capcanele celui rău.

Omul este coroana creațiunii lui Dumnezeu. “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:27).

Corpul uman este de o complexitate și o inteligență care ar trebui să aducă pe orice om într-o stare de reverență în fața Creatorului său. Spunea profesoara mea de biologie: „dacă ar fi să descriu procesul de formare a DNA-ului într-un cuvânt aș spune că este un MIRACOL.” Corpul uman este o etalare a frumuseții splendorii divine. În medie, în fiecare zi: inima unui om bate de 100,000 de ori și pompează peste 7,500 de litri de sânge, creierul generează mai multe impulsuri electrice decât toate telefoanele din lume, rinichii filtrează 180 litri de sânge, respiri de 17,000 de ori și clipești de 28,000 de ori pe zi. Te-ai îngrijorat vreodată când ai mers la culcare că poate o să uiți să respiri? Parcă doar atunci când ne pierdem sănătatea apreciem cu adevărat aceste funcții normale ale trupului nostru, dar care sunt dea dreptul uimitoare.

Atunci când am devenit creștini, noi am început un proces de maturizare, proces în care învățăm să ne încredem în Dumnezeu pentru toate aspectele vieții noastre și învățăm să evităm cursele pe care Diavolul ni le întinde. Împăcați fiind cu Dumnezeu și având această siguranță a mântuirii, noi tot putem să cădem în păcat. Dumnezeu care ne-a iubit când eram dușmanii Lui cu cât mai mult ne iubește și ne iertă acum. “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Dar vedeți, trăirea în păcat nu este un stil de viață pentru noi creștinii, ci este un accident. Dacă ești creștin, iubești ce iubește Dumnezeu și urăști ce urăște El. Dumnezeu urăște păcatul. Dragostea ta pentru Dumnezeu te va păzi de căderea în păcat, și tot această dragoste te va aduce la pocăință de păcat atunci când cazi. Cu cât ne îndrăgostim mai mult de Domnul Isus și ne înțelegem scopul vieții noastre pe acest pământ, cu atât păcatul va fi tot mai străin pentru noi. Când experimentăm frumoasa relație de dragoste între noi și Dumnezeu, stând de vorbă cu El în rugăciune, citind și înțelegând Biblia cu ajutorul Duhului Sfânt, având părtășia frățească în Biserică, noi ne îndrăgostim de Dumnezeu și experimentăm bucurii mult mai mari decât plăcerea de o clipă a păcatului. Vedeți mereu în mass media viețile distruse sau chiar curmate a celor care nu și-au oprit nici o plăcere de o clipă a păcatului. Diavolul ne dă jumătăți de adevăr care sunt de fapt minciuni. Curvia, imoralitatea sexuală de orice fel, avortul, minciuna sau alte cuvinte rele, beția, îmbuibarea cu mâncare, deformarea trupului prin tăieturi și tatuaje, lenevia, adicțiile, lăcomia, mândria, privirea răutăcioasă, și neglijarea celor pe care trebuie să îi slujim, sunt păcate care aduc multă suferință, deși pe moment par a fi cea mai bună alternativă, o plăcere de o clipă. Boli venerice, sentimente de regret și vinovăție, relații rupte, copiii răniți, abuzuri, depresie, atacuri de panică, sinucideri, moarte fizică și spirituală sunt toate rezultate distrugătoare ale păcatului. Deci păcatul ne distruge pe noi din toate punctele de vedere și atrage mânia lui Dumnezeu asupra noastră.

Noi avem putere să rezistăm oricărei ispite și să nu păcătuim. “Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.” (Romani 6:10-13). Noi alegem să nu păcătuim în trupul nostru și împotriva trupului nostru. “Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.” (2 Corinteni 7:1). VA URMA

Sacralitatea căsătoriei

A avea relații sexuale înaintea căsătorie sau înafara căsătorie este un păcat dăunător trupului, sufletului și spiritului nostru. Curvia aduce tulburare și stres și la nivel de spirit, suflet (rațiune, gândire, voință, emoții) și trup. Dăunează trupul datorită riscului bolilor transmise pe cale sexuală care pot chiar duce la moarte. Ca și copii ai lui Dumnezeu noi vom respecta legile Lui în privința purității sexuale înainte sau după căsătorie. Planul lui Dumnezeu este ca o femeie și un bărbat să se căsătorească și să fie fideli unul altuia toată viața. Dacă un creștin a căzut în această cursă a celui rău, practicând acte imorale, trebuie să se întoarcă la Domnul să-și mărturisească păcatul și să se lase de el și va fi eliberat, iertat, și reabilitat.

Filmele și mass-media duc o companie imensă de a prezenta păcatul imoralității sexuale ca fiind ceva normal în societatea de azi. Dumnezeu condamnă acest păcat și El are totdeauna dreptate. Chiar și studiile cercetătorilor demonstrează că cei care s-au păstrat puri pentru căsătorie și care nu au călcat legământul căsătoriei, au cel mai înalt grad de împlinirea la nivel fizic. Așa că, doar pentru că acest păcat nu mai este condamnat de societate în general, nu îl face mai puțin distructiv. Liderii bisericilor trebuie să aibă mare grijă să nu se conformeze lumii acesteia și să se comporte cu persoanele care trăiesc în curvie și care fac parte din biserică, ca și cum ei nu ar face nimic greșit. Cu multă dragoste și înțelepciune noi trebuie să mustrăm pe cei dintre noi care trăiesc în păcat, cu scopul de ai ridica din această stare de păcat, de a se pocăi și a se lăsa de păcatul lor. Dacă nu vom face lucrul acesta, ce credeți că vor face alții care sunt ispitiți de acest păcat. Ce vor face tinerii care sunt înconjurați de cupluri care stau împreună necăsătoriți? Ce face un măr stricat când îl pui împreună cu alte mere bune? A nu spune păcatului păcat doar că este la modă este un lucru rău, iar liderii religioși ai vremii noastre au nevoie de multă claritate, discernământ și curaj să stea împotriva acestui val de păcate la modă.

Pentru a face curvia o imposibilitate în viața celor căsătoriți, soțul și soția trebuie să lucreze la relația lor de căsătorie în continuu A te căsătorii nu înseamnă a te oprii să curtezi. Biblia ne spune că cei căsătoriți trebuie să caute să placă soțului sau soției. Sunt căsătorită de aproape 20 de ani. Ne spunem unul altuia că ne iubim foarte des. De fapt o spunem așa de des că a devenit un reflex. Unii din prietenii noștri, din greșeală, s-au trezit cu această frază la sfârșitul unor conversații telefonice. Dar ca să aud fraza “Îmi place de tine” trebuie să depun efortul să fac ceva care știu că îi place soțului meu. A căuta, a te strădui să placi celuilalt cere efort, timp și energie. Cei doi au datorii unul față de altul la nivel fizic, emoțional și spiritual. Atunci când cauți să faci bine celui cu care te-ai căsătorit, să îi satisfaci nevoile și să cauți să îi fii pe plac, închizi ușile celui rău și Îl onorezi pe Dumnezeu. De aceea, fiecare soț și soție trebuie să facă din relația lor o prioritate.

În opinia mea, cea mai mare moștenire pe care pot părinții să o dea copiilor este o relație de căsătorie frumoasă. Copiii învață dragostea, respectul, rezolvarea conflictelor și încrederea în Dumnezeu, în primul rând de la părinți. Sănătatea lor emoțională, spirituală și uneori fizică depinde de armonia dintre părinții lor. Atunci când copiii cresc într-un cămin în care mama și tata se iubesc, se respectă chiar dacă au probleme, lipsuri, copiii au liniște interioară și se simt iubiți.

Dumnezeu a pus în noi, ca și creștini, abilitatea de a simți vinovăția păcatului. Duhul Sfânt care locuiește în noi ne corectează și ne mustră atunci când păcătuim. Recunoașterea vinei este pasul crucial care ne duce la pocăință, la renunțare la păcat și restabilirea relației și părtășiei cu Dumnezeu. David, un om iubit de Dumnezeu, care a căzut în lanțul acestui păcat a scris: “Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalm 32:3,4, 5).

Fereastra prin care lumina Adevărului lui Dumnezeu pătrunde sufletul nostru este conștiința omului. Conștiința creștinului este marcată de gândirea lui Cristos transpusă în noi prin Biblie, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Așa că o persoană care L-a făcut pe Domnul Isus Domn și Mântuitor și vor să rămână sub Domnia și binecuvântarea Lui vor renunța la păcat. ”Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:9-10).

Va continua

Marinela BUZAS

[email protected] com