Dragostea, singura măsură!

De cite ori citesc despre abuzurile Barnevernetului norvegian asupra copiilor, inclusiv a celor de romani - Botnariu, imi vin in minte cozile interminabile in care se asezau parintii sa cumpere un pachet de unt si lapte pe bounri pentru copiii lor cit si carne, pui, oua incit impinsul la coada si frigul indurat in noapte faceau din viata personala o viata citadina la gramada!

Aceleasi persoane care se salutau din priviri se asezau pe cartiere la rind -sau coada- pentru a-si putea intretine familia, si mai ales pentru a putea aduce mincare copiilor pe masa. Stie cineva din Norvegia si din comunitatile homosexuale despre acest lucru? Sau cei care-i rapesc pentru orice fel de interes banesc, dracesc? Stiu ei ce inseamna sa-ti cresti copiii pe bonuri si mincare pe ratie si ei sa-ti raplateasca aceasta cu dragoste si ascultare cu note bune si o multumire fara glas dar care-ti rupea inima de mila si bucurie cind o primeai?

Stiu ei ce-nseamna sa-ti astepti copilul de la scoala mergind pe jos sau cu bicicleta si sa-i aduci acasa pe ruda ei intr-o imbratisare dumnezeiasca, cu multumirea ca si azi Dumnezeu ti i-a pazit? Stiu ei ca acesti copii sunt vlastare dumnezeiesti, daruite parintilor in vremuri de grea incercare materiala dar chemindu-L pe El in cresterea si ingrijirea copiilor, au crescut oameni dupa chipul si asemanarea Sa?

De ce nu li se spune asa ceva, celor ce rapesc, ce n-au semanat, n-au leganat, n-au plins cind ei, copiii, erau bolnavi si erai pe drumuri la spital sau serviciu de noapte pentru a le asigura o pâine? De ce-i lasati fara sa stie ca noi, parintii i-am crescut cu dragoste de mama inainte de lapte de mama si i-am ocrotit in rugaciuni pâna unele din noi au inchis ochii? De ce nu le spuneti ca noi, mamele nu am vorbit si uzat niciodata in familie cuvintele - camin de batrâni si case de copii? De ce nu le-am facut de cunoscut dragostea noastra aprentala pe toate fetele, sa inteleaga ca pentru noi, ca si pentru Dumnezeul sub Al carui scut si jertfa i-am crescut, ei, copiii sunt o semintie aleasa si ne-am luptat pentru viata lor spirituala ca pentru stropul de aer?

Ei, criminalii care fura copiii nostri, si ai lui Dumenzeu sunt victimele intunericului care n-au cunoscut niciodata bratul Celui Viu si Atotputernic!

Ei sunt chinuitii care -si traiesc viata fizica in iad si vor sa duca si copiii nostri, ai lui Dumnezeu, acolo unde-si duc ei chinul sufletesc.

Nu-i lasati sa aibe parte de copiii nostri! Ginditi-va ce zestre au pus parintii prin rugi in viata lor!

Ginditi-va ca fiecare zi pierduta departe de parinti este o noapte adaugata fiintelor atit de iubite, pretuite de noi!

Aduceti-va aminte parintilor, (oricare dintre noi ) ca suntem datori si vom fi judecati daca vom largi frâiele pentru eliberarea micutilor cit si pentru faptul ca nu-i facem constienti pe criminali de darul nostru minunat: IUBIREA - primita de la Dumnezeu cu care ne jertfim noi si jertfim orice spre binele lor, pe care ei n-au cunoscut-o, n-au gustat-o, n-au avut-o niciodata! Romanii au o dragoste nemasurata de minte omeneasca pentru copiii lor, numai Dumnezeu este singura unitate de masura!