Dezvoltarea unui spirit neiertător -2-

Devenim oameni învinşi

    Indiferent cît de bine credem că ne-am îngropat suferinţa, ea tot va ieşi la suprafaţă prin comportamentul nostru. Irascibilitatea, hipersensibilitatea, timiditatea, un spirit critic, gelozie - toate acestea pot fi dovezi ale unei respingeri nerezolvate. Tragedia este că atunci cînd negăm faptul că ne păstrăm suferinţa, vom căuta oriunde, numai nu unde trebuie, o cale de a ne schimba comportamentul nefericit provocat de aceasta. Putem să ne mutăm, să ne schimbăm slujba, să ne schimbăm prietenii, să ne rededicăm vieţile, să luăm hotărîri de Anul Nou, să învăţăm versete pe de rost, să facem rugăciuni lungi, să postim sau să facem tot felul de exerciţii spirituale. Însă dacă nu ne ocupăm de rădăcina problemei, vom sfîrşi prin a fi învinşi în încercările noastre de a ne schimba.

   Întîlnesc frecvent astfel de cazuri în consilierera maritală. O soţie va spune o poveste de groază despre cum soţul ei - care stă chiar lîngă ea - o răneşte verbal şi cîteodată chiar fizic. Ea descrie în detaliu firea lui violentă şi imprevizibilă. Ea plînge în timp ce povesteşte incident după incident în care soţul ei a transformat viaţa ei şi a copiilor lor într-un calvar.

   În mod surprinzător, de multe ori soţul în cauză dă din cap afirmativ în timp ce ascultă acuzaţiile soţiei. Am văzut soţi care au izbucnit în plîns de ruşine din cauza lucrurilor pe care le făcuseră şi din cauza durerii pe care o provocaseră. Totuşi, cel mai des, ei ies pe uşă la sfîrşitul a ceea ce părea a fi o sesiune de consiliere "transformatoare" şi repetă exact acelaşi comportament demn de dispreţ. De ce? Pentru că, deşi s-ar putea să le pară rău pentru comportamentul lor, ei nu au abordat problema de la rădăcină. Pe de altă parte, am văzut bărbaţi şi femei care şi-au rezolvat mînia şi durerea pe care le simţeau. Am văzut bărbaţi care şi-au rezolvat o dată pentru totdeauna problema irascibilităţii. Am văzut femei care au renunţat complet la aşteptările nerealiste pe care le aveau faţă de soţii lor. Aceste răsturnări bruşte de situaţie aveau loc întotdeauna după ce rădăcina amărăciunii era descoperită, recunoscută şi rezolvată.

Ne descurajăm

   Aceasta este o etapă critică. Este de obicei etapa în care ori căutăm ajutor profesionist, ori încercăm să scăpăm definitiv din circumstanţele în care ne aflăm. După un timp, ni se pare că lucrurile nu se vor schimba niciodată. Orice mic progres pe care l-am putea vedea este întotdeauna spulberat de un alt incident care nu face decît să ne confirme suspiciunea că situaţia este fără speranţă.

   Aceasta este etapa în care soţii îşi părăsesc soţiiler fie pentru că soţiile lor nu vor să se schimbe, fie pentru că nu reuşesc să reaprindă acele "sentimente de iubire" pe care le-au simţit cîndva... Aceasta este etapa în care femeile încep să depindă de alcol şi de medicamente pentru a face faţă dificultăţilor unei zile. Un spirit neiertător distruge respectul. Dacă este lăsat nerezolvat, el poate dizolva loialitatea şi chiar sentimentul datoriei, care sunt atît de necesare pentru a menţine legătura căsătoriei în perioade dificile. Relaţiile amoroase extraconjugale devin o opţiune variabilă pentru oamenii care şi-au exprimat opinia în public împotriva adulterului. Divorţul devine o opţiune reală pentru cupluri care şi-au jurat credinţă unul altuia pînă la sfîrşitul vieţii. Cei care nu se aşteaptă la circumstanţe mai bune în această viaţă aleg de multe ori să scape de toate curmîndu-şi viaţa. Aceasta este puterea şi veninul unui spirit neiertător.

Descoperim adevărul

   Pentru unii dintre noi, există un final fericit. Prin ajutorul cuiva sau prin harul lui Dumnezeu, descoperim rădăcina amărăciunii. Începem să înţelegem de ce ne comportăm astfel. Reuşim să vedem legătura dintre prezent şi trecut. Piesele încep să se potrivească.

Ne asumăm responsabilitatea

   A noua etapă este strîns legată de a opta. În această etapă, ne asumăm responsabilitatea. Decidem să încetăm să mai dăm vina pe alţii. Decidem să renunţăm la aşteptarea ca totul şi toate să se schimbe în jurul nostru. Ne deschidem inimile pentru voia lui Dumnezeu oricît de mult ar durea.

Suntem eliberaţi

   Rezultatul final, pentru acei dintre noi care suntem dispuşi să ne rezolvăm acest spirit neiertător, este eliberarea. Prietene, poţi fi liber de acel comportament stînjenitor, nepotrivit, care desparte familii. Ai putea spune:

   - Dar nu ştiţi ce mi s-a întîmplat! Nu ştiţi prin ce am trecut!

   Ai dreptate. Însă am cunoscut oameni în tot felul de circumstanţe care au fost eliberaţi şi refăcuţi emoţional.