``Timpul trece ORICUM, dar cum trece? ORICUM?``

        Chiar stăteam si mă gândeam ce repede trece timpul...mă sperie viteza cu care se miscă. El nu stă de vorbă cu noi, nici măcar nu ne cere părerea. Adevarul este că am devenit prizioneri ai timpului. Timpul a pus stăpânire pe noi. Timpul a devenit un idol pentru noi pentru că ne lasăm condusi de timp, pentru că suntem implicati doar in circumstantele timpului.          

        Am cules niste gânduri care ne pun pe gânduri... care ne aduce incă o dată aminte că timpul e necruţător si pentru a stii ce inseamnă viteza lui, cum să il pretuim mai mult, pentru că fiecare clipă trebuie traită cu un scop anume.

       Timpul aduce un zâmbet şi tot el îl poate şterge de pe buze.

       Timpul schimbă oameni.

       Timpul are grijă ca fiecare dintre noi să aibă momentul său de strălucire.

       Timpul este cel ce “face oameni mari din nişte copii”.

       Timpul este cel ce usucă lacrimi, fie ele de fericire sau tristeţe.

       Timpul slăbeşte sau întăreşte relaţiile dintre oameni.

       Timpul ne “ajută” să uităm.

       Timpul trece, deşi uneori ne-am dori să se oprească măcar puţin.

       Timpul ne reaminteşte că viaţa este efemeră.

       Timpul ne reaminteşte că nu suntem nemuritori.

       Timpul ne înveseleşte.

       Timpul ne întristează.

       Timpul este de partea noastră.

       Timpul este împotriva noastră.