Prima ceartă teologică

   Prima ceartă teologică

   Este important să înţelegem faptul că ascensiunea teologilor în biserică s-a realizat în etape. Nu s-a petrecut dintr-o dată. A fost nevoie de vreo 150 de ani după moartea lui Origen ca Biserica să regreseze în esenţă la aceeaşi situaţie în care se aflau iudeii în vremea lui Hristos. Niciunul din personajele principale implicate în înteimeierea noii clase de teologi nu încercau să rănească Biserica în mod intenţionat. Cei mai mulţi încercau să "salveze Biserica" de  eretici. Cu toate aceastea, aceşti bărbaţi bine intenţionaţi au creat ceva care era în opoziţie făţişă cu ceea ce Isus stabilise pentru Împărăţia Sa.

   La începutul secolului al IV-lea, Biserica era implicată în războaie teologice. Aceste războaie erau generate de două lucruri:

   1. creştinii erau implicaţi în speculaţii asupra unor lucruri pe care trebuiau să le lase în pace;

   2. ei îşi pierduseră focalizarea pe Regele Hristos şi pe Împărăţia Sa.

   EI AU PUS DOGMELE TEOLOGICE DEASUPRA ROADELOR ÎMPĂRĂŢIEI.

   O bătălie teologică, în special, s-a plasat în centrul scenei. Astăzi este binecunoscută ca fiind controversa ariană. Ea se referă la venirea în fiinţă a Fiului. Scriptura ne spune numai că Isus este singurul "născut din Tatăl" şi că EL a existat de "la început" ca fiind Cuvântul.

   Cu toatea acestea, Biserica avea o învăţătură unitară despre Isus şi despre modul în care a venit în fiinţă de la Tatăl. Ei L-au asemănat pe Tatăl, Fiul şi pe Duhul Sfânt cu soarele. Tatăl este soarele. Fiul este ca razele de lumină care pornesc de la soare. Duhul Sfânt este asemenea căldurii care vine de la soare.

   Dacă soarele nostru ar fi etern, la fel ar fi şi razele si căldura lui. În mod similar, pentru că Tatăl este veşnic, la fel este Fiul şi Duhul Sfânt. Scriptura ne spune că toată plinătatea dumnezeirii sau natura divină locuieşte în Isus. Aşa că EL are aceeaşi natură ca Tatăl. În acelaşi timp, Scripturile afirmă în mod clar că Tatăl este capul lui Hristos. Tatăl şi Fiul sunt egali în natură; totuşi, este o ierahie sau o ordine în trinitate.

("Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos".

"Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl".

"Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în noi.")

   Creştinii din secolul al II-lea nu au crezut că o înţelegere completă a Trinităţii era esenţială pentru credinţa creştină.

   De aceea, mărturisirea lor de credinţă afirma în mod simplu:

   "Cred într-unul singurul Dumnezeu Atotputernic, Creator al Universului, şi în Fiul Său, Isus Hristos."