Frumusețea contradicțiilor -2-

Dacă vreo biserică locală decide să dea la o parte toate aceste jucării distractive și să se axeze pe predici și învățături din Biblie, sigur că mulțimile vor căuta o altă biserică, una care să le satisfacă toanele. Ucenicia a făcut loc zidirii respectului de sine. Nu e așa important ce știi, cât, cum arăți și cum te simți. Această formă de creștinism nu este înrădăcinată în adevărul biblic ci în relativitatea culturală, în preamărirea materialismului. Dar vai de biserica ce nu e relevantă pentru cultura înconjurătoare.

Ca să fim cinstiți, pentru unii pastori ispita este mare și ei cedează în fața toanelor pământești. Atâta timp cât divertismentul este -curat- înseamnă că e bun. Dar, în mintea mea, a înlocui adorarea fierbinte a lui Dumnezeu cu un divertisment firesc înseamnă a înțelege complet greșit ce înseamnă a fi creștin.

Nu mai trebuie să spun că acest soi de gândire despre creștinism face pe plac firii. Atâta vreme cât este respectabilă, firea este acceptată în Biserica de azi. Dacă atrage mulțimea, înseamnă că e bine. Dacă oamenii își doresc, de ce să nu le oferim? La urma urmelor, așa decurge raționamentul: orice e nevoie ca să-i aducem aici e bun câtă vreme Îl putem împărtăși pe Domnul Isus cu ei. Dar mă întreb ce Domn Isus împărtășesc ei cu această mulțime care dorește să facă pe plac firii.

Trebuie să precizez că -sinele- a făcut multe lucruri bune în lumea asta. A construit spitale, orfelinate, a hrănit pe cei flămânzi și i-a îmbrăcat pe cei goi. Sinele a fost ocupat cu multe fapte bune. Problema cu aceste fapte bune este că sinele vrea să fie slăvit pentru toate aceste lucruri. Dacă acel sine este extrem de religios, el este dispus să-I dea lui Dumnezeu 99 la sută din slavă dar vrea să păstreze măcar 1 la sută din ea pentru ca oamenii să știe ce slujitor credincios al Domnului e sinele. Acest lucru e opus învățăturii biblice care afirma că Dumnezeu dorește toată slava. El nu-Și va împărți cu nimeni slava.

ISUS A VENIT CA SĂ PUNĂ CAPĂT SINELUI

Cealaltă școală de gândire din rândul creștinilor este aceea că Isus Hristos a venit ca să pună capăt sinelui. Nu să-l educe, să-l cizeleze, ci să-i pună capăt. Nu să-l cultive, să-l facă să iubească Bach, Platon, da Vinci, ci să-i pună capăt. Această poziție pronunță condamnarea la moarte a tot ceea ce e legat de sine sau ego. Apostolul Pavel a stabilit standardul când a zis... nu... eu, ci Hristos! Eul trebuie eliminat în întregime pentru ca Hristos să-Și dețină poziția de drept în viața noastră.

Trebuie să vă spun că orice biserică ce se va specializa în această slujire va plăti un preț mare. Mulțimile nu se vor înghesui într-un astfel de loc fiindcă ele caută ceva care să facă firii pe plac. Ele doresc ceva frivol care să le distreze, să le umfle în pene și să le facă să se simtă bine în pielea lor.

Însă nu cred că acesta e neapărat un lucru rău. Cei care vin la astfel de biserici au un apetit insațiabil pentru Dumnezeu și doresc mai presus de orice să-L vadă Pe Hristos slăvit în viața lor. Slava lui Dumnezeu vine întotdeauna pe seama sinelui. Mai bine am o adunare de 25 membri care caută să-L cinstească pe Dumnezeu 100 la sută și să-I dea toată slava decât una cu 2500 oameni împovărați de blestemul divertismentului unde Dumnezeu va trebui să Se lupte pentru a primi unu la sută din slavă. A-L avea pe Dumnezeu în umbra bisericii înseamnă a nu-L avea în acea biserică.

Prea mulți oameni subestimează puterea pe care o are sinele de a distrage atenția și a amăgi și, în final, puterea de a compromite creștinismul biblic solid.

Tema principală a teologiei Noului Testament este că vechile valori ale sinelui sunt false, că înțelepciunea sinelui este îndoielnică și că bunătatea sinelui nu există defel. Vechiul sine trebuie să plece îndiferent de preț. În vechea viață a sinelui nu există nimic răscumpărabil. Indiferent cât l-am curăța, vechiul sine tot conține un miez de corupție care nu poate fi răscumpărat.

Omul nou este în Hristos și de acum înainte trebuie să ne considerăm morți față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Isus Hristos.

Întrebarea care se pune este: CE FACEM CU VECHIUL SINE? CE TREBUIE SĂ FACEM CU EL? ...