Frumusețea contradicțiilor

Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine. (GALATENI 2.20)

O citire superficială a Scripturilor te-ar putea duce la concluzia că în Biblie există contradicții. Dușmanii Bibliei au muncit din greu pentru a aduce la lumină toate aceste aparente contradicții. Poate că, dintre toate /contradicțiile/ din Biblie, niciun alt autor al Noului Testament nu a fost acuzat că se contrazice mai des decât apostolul Pavel.

Să luăm de exemplu ce scrie el în 2 Corinteni 12,10:

De aceea simpt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.

Ce ar putea fi mai contradictoriu? Pavel spune că atunci când este slab este tare. O mare contradicție, este evident. Cum poți fi tare când ești slab? Și cum poți pune cuvântul PLĂCERE în aceeași propoziție cu SLĂBICIUNI, DEFĂIMĂRI, NEVOI, PRIGONIRI, STRÂMTORĂRI? Niciun om în toate mințile nu ar asocia aceste lucruri.

Tocmai aceasta e ideea: Pavel /nu e în toate mințile/ lui. De fapt, el acționează și slujește prin mintea lui Hristos. Ceea ce are sens în mintea omenească nu are sens în mintea spirituală. Și ceea ce are sens în mintea spirituală pare a fi contradictoriu pentru mintea omului natural sau chiar pentru mintea omului firesc.

Elemente contradictorii pot fi găsite chiar și în rândul creștinilor de azi. În cadrul creștinătății există două școli de gândire contradictorii. Nu mă refer la calvinism sau arminianism și nici la liberalism sau fundamentalism. Mă refer LA MOTIVUL PENTRU CARE CREDEM CĂ A VENIT ISUS ÎN LUME.

ISUS A VENIT SĂ NE AJUTE

Una din școlile de gândire susține că Domnul Isus Hristos a venit în această lume ca să ne ajute. Adică să ne scoată din conflictele și situațiile încâlcite în care intrăm pe parcursul vieții. Se consideră că noi suntem bine, în afară de câteva probleme pe ici, pe colo, pe care sigur că Domnul le poate îndrepta. Omul este în esență bun, în afară de câteva greșeli mărunte pe care le face din când în când.

Această gândire mai susține și că scopul creștinismului este să ne facă mai buni. Fiind creștini, putem fi mai populari și putem avea succes în lume. Indifent cu ce ne-am ocupa, crștinismul și învățăturile lui Isus ne-ar putea face să avem succes în acel lucru. De exemplu, dacă ești cântăreț într-un club de noapte, în mijlocul drojdiei societății, Dumnezeu te va ajuta să fii cel mai bun cântăreț de club de noapte posibil. Dacă ai o afacere necinstită, bineînțeles că Domnul te va ajuta să ai succes și să fii popular și în aceasta.

Credința în această linie de gândire ia toate lucrurile presupus bune din Scriptură și le pretinde pentru noi înșine. Tot ce vrea Dumnezeu e să facă oameni buni din noi. Părerea proastă despre sine poate fi eradicată rapid prin prin credința că în Isus putem deveni cât se poate de buni. Oricare ar fi problema noastră, Hristos o poate face să dispară. Potrivit acestei școli de gândire, creștinismul este un soi de ediție de lux a vieții și ajută la îmbunătățirea tuturor problemelor pe care le-am putea avea în legătură cu indispensabilul respect de sine. Ne ajută să ne simțim mai bine în pielea noastră, lucru perceput a fi scopul fundamental al oricărei religii.

Acest creștinism menit a te face să te simți mai bine a dat naștere unei întregi industrii de auto-ajutorare religioasă. În ziua de azi, tot ce-ți trebuie ca să scoți un best-seller este să pretinzi că ceea ce vei spune îi va ajuta pe oameni să simtă mai bine în pielea lor. Creștinismul nu-i decât un enorm grup de adepți care cred că învățăturile Domnului Hristos din Scriptură le pot ajuta imaginea de sine, le pot umfla egoul și îi pot face veseli și fericiți. Intrați în orice librărie și veți vedea rafturi întregi de cărți scrise pentru a încuraja acest gen de gândire despre creștinism.

Pentru oamenii care cred că Isus a venit doar ca să îi ajute -și din această cauză mă doare inima- Isus a murit pe cruce și a suferit o durere și o agonie atât de crâncene numai pentru ca creștinii obișnuiți să se simtă mai bine în pielea lor. Întregi lucrări de slujire sunt dedicate acestui lucru care s-a metamorfozat în divertisment creștin.

În loc să predicăm ca să TREZIM MINTEA SĂNĂTOASĂ, PRIN ÎNȘTIINȚĂRI acum trebuie să distrăm adunarea cu ajutorul ultimilor forme de divertisment disponibile. Biserica evanghelică de azi este plină de tot felul de jucării distractive: proiectoare, formații, lumini, zgomot - totul pentru a capta atenția unor bieți creștini imaturi și subdezvoltați. Dacă zornăie, dacă e frivol, dacă te face să râzi, este acceptat în Biserica de azi cu brațele deschise.