Pilda celor zece fecioare

Matei, capitolul 10, Pilda celor zece fecioare

Aici nu este vorba despre Biserică, căci Domnul nu putea prezenta Biserica, în calitatea ei de Biserică, în felul acesta. Adică El nu putea, prezentând într-adevăr Biserica, s-o compare cu zece fecioare care erau în atitudine de așteptare, ca un cortegiu-suită la nunta Domnului cu o mireasă cu totul diferită de Biserică. Biserica NU ESTE O ÎNSOȚITOARE LA NUNTĂ! Dar starea împărăției în acel timp va putea foarte bine să fie comparată cu o astfel de situație. În adevăr, când Domnul Isus va veni ca Fiu al Omului să execute judecata împotriva robului nevrednic și împotriva lui Israel, și să primească Ierusalimul și poporul evreu ca ai Săi, atunci Împărăția Cerurilor va putea fi privită sub acest punct de vedere.

Vor fi persoane care vor ieși în întâmpinarea Lui, vor fi tocmai cele care vor reprezenta Împărăția. Nu e vorba nici de a semăna, nici de a cumpăra ogoare, nici de a despărți peștii buni. Nu mai era vorba de activitatea Împărăției ci de purtarea celor care, fiind chemați, s-au dus să Îl întâmpine pe Mire. Problema care ne este aici pusă înainte nu este cea a miresei, ci a situației celor ce așteaptă venirea din nou a Mirelui. Și tocmai așa s-a întâmplat: așteptarea Mirelui a fost uitată!

S-ar putea pune întrebarea: VORBEȘTE AICI DOMNUL DESPRE BISERICĂ? Adică, aceste pilde și îndemnuri, ți se aplică și ție, care ești mădular al Bisericii?

Desigur, toate ne sunt date ca învățături. Biserica este însă un cuvânt destul de prețios. Dacă vom căuta felul cum este folosit acest cuvânt în epistole, vom vedea că el se găsește în epistolele lui Pavel, dar nu se găsește în epistolele lui Petru, este numai întâmplător citat în Iacov și o singură dată în 3 Ioan 3, vorbind despre purtarea ca persoane aici pe pământ.

În Apocalipsa este vorba despre anumite biserici dar niciodată despre Biserică, în afara expresiei DUHUL ȘI MIREASA ZIC: VINO! Într-un cuvânt, numai Pavel tratează acest subiect și folosește acest cuvânt aplicându-l tuturor mădularelor lui Hristos, ca unitate, deci unei singure Biserici sau unui singur trup. Aici însă avem: ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR (NU BISERICA!) SE VA ASEMĂNA...

Biserica prezintă totdeauna ideea de trup, pe pământ supusă UNEI PERIOADE DE ÎNCERCĂRI DAR UNITĂ CU HISTOS ÎN CER. Biserica sau Adunarea este în întregime numai pentru El, separată de orice alt sistem, ca să fie a Lui, ca o soție pentru soțul ei.

Împărăția Cerurilor presupune nu numai Biserica ci și alți oameni de pe pământ. Cârmuirea lui Dumnezeu se exercită peste unele stări de lucruri, dar în ansamblu, Împărăția Cerurilor lasă să se continue cursul cârmuirii lucrurilor, aici pe pământ, însă în împrejurări noi.

În această istorisire a Celor zece fecioare, avem arătată întinderea pe care o poate lua mărturia dată în afară.

Deși erau numai cinci fecioare înțelepte, totuși au ieșit în întâmpinarea mirelui toate zece. Ele semănau unele cu altele la exterior, toate aveau candelele mărturiei!

ÎN CE SE DEOSEBEAU?

În aceasta: le lipsea tocmai acel singur lucru de care aveau nevoie ca să primească pe mire: ELE ERAU FĂRĂ LUMINA CU CARE SĂ ÎL POATĂ ÎNTÂMPINA PE DOMNUL. Aveau nevoie tocmai de acel singur lucru care le putea face în stare să fie însoțitoare ale Stăpânului, aveau nevoie să fie părtașe la firea dumnezeiască, să fie în lumina părtășiei, să fie Dumnezeu Cel care locuia în ele prin Duhul Sfânt.

Ele ar fi avut nevoie de sentimente potrivite, lucrate în suflet de către untdelemnul bucuriei, ungerea Duhului care umplea inimile fecioarelor înțelepte și care așteptau venirea mirelui. DE ACEST LUCRU AVEAU ELE NEVOIE!

Dar, lucrarea Duhului Sfânt o are cel ce este credincios, și este ceea ce face deosebirea de seamă dintre credincios și lume.