Diferența dintre DUH și SUFLET

Așa-numiții psihologi analizează omul și-l împart în două părți: metafizicul și fizicul. Partea fizică se referă la trup iar partea metafizică se referă la psihic, care este SUFLETUL despre care vorbește Biblia. Ei spun că înăuntrul trupului omului există numai psihicul, sufletul. Dar Bblia spune că, pe lângă suflet, înăuntru omului există duhul. 1 Tesaloniceni 5.23 nu menționează numai sufletul ci sufletul și duhul. Duhul și sufletul sunt două lucruri și sunt diferite. De aceea Evrei 4.12 vorbește despre despărțirea sufletului și duhului.

Dacă dorim să avem o adevărată creștere spirituală în viață trebuie să știm că sufletul și duhul sunt două lucruri diferite și că trebuie să fim capabili să discernem ce este sufletul și ce este duhul - ce este spirtual ș ce este sufletesc. Dacă putem discerne diferența dintre duh și suflet, atunci putem să ne negăm sufletul, să fim eliberați de suflet și să trăim prin duh înaintea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 2.1-15 vorbește despre două clase de oamen: unii sunt oamenii sufletești (textul original pentru OMUL NATURAL este OMUL SUFLETESC) iar ceilalți sunt oameni spirituali. Aceasta ne arată că omul poate trăi printr-unul din aceste două lucruri diferite adică sufletul sau duhul și poate aparține unuia dintre ele. Omul poate să trăiască fie prin suflet și să aparțină sufletului, devenind astfel un OM SUFLETESC, fie poate să trăiască prin duh și să aparțină duhului, devenind astfel un OM SPIRITUAL. Dacă un om este spiritual, atunci el poate discerne și primi lucrurile Duhului lui Dumnezeu - dacă totuși este sufletesc, el nu poate primi asemenea lucruri și nici măcar să le cunoască. Toate acestea clarifică faptul că sufletul este în contrast cu duhul. Duhul poate să comunice cu Dumnezeu și să discearnă lucrurile Duhului lui Dumnezeu. Pentru sufet, lucrurile Duhului lui Dumnezeu sunt absurde și deplasate. Duhul își găsește plăcerea în a aprecia și a primi lucrurile lui Dumnezeu dar sufletul nu este astfel, nu numai că el nu primește asemenea lucruri dar le consideră o nebunie.

În Biblie nu există doar Romani 8 care ne arată că carnea este opusă duhului ci este și 1 Corinteni 2 care ne arată că și sufletul este opus duhului. Atunci când omul trăiește prin carne, el este al cărnii și nu al duhului, tot astfel, când omul trăiește prin suflet este al sufletului și nu al duhului. Atunc când vorbește despre carne, Romani 8 scoate în evidență relația ei cu păcatul - prin urmare toți ce ce păcătuiesc sunt carnali. Dar sufletul nu este neapărat legat de păcat în mod direct. De multe ori poate omul nu păcătuiește și nu este carnal -așa cum consideră el- și totuși el este încă sufletesc, nu spiritual. Strict vorbind, atunci când omul este sufletesc el este și carnal deoarce sufletul omului a căzut sub dominația cărnii. Dar când vorbim despre sufletul în sine, există o diferență între a fi sufletesc și a fi carnal. Deci, chiar dacă nu păcătuim și am fost eliberați de păcat, așa încât în ochii oamenilor noi nu suntem carnali, aceasta nu înseamnă că noi suntem neapărat spirituali și nu sufletești - nici nu înseamnă că în mod sigur putem înțelege lucrurile Duhului lui Dumnezeu sau că putem percepe, aprecia și primi lucrurile lui Dumnezeu. De multe ori credem că doar dacă am putea fi eliberați de păcat și am înceta să ne dezlănțuim în carne, atunci am putea să fim spirituali, să comunicăm cu Dumnezeu și să înțelegem lucrurile lui Dumnezeu. Nu, cu siguranță nu este așa. Este foarte posibil ca noi să continuăm să trăim totuși prin suflet și nu prin duh, chiar dacă în aparență am fost eliberați de păcat și nu ne mai dezlănțum în carne.

Mântuirea Domnului ne eliberează nu doar de păcat și carne ci și de suflet. Scopul mântuirii Domnului nu este doar ca noi să nu mai fim în păcat și în carne ci ca noi să nu fim nici în suflet, ci în duh. Mântuirea Sa vrea să ne mântuiască nu doar până la nivelul moralității, ca astfel să devenim oameni morali ci chiar mult mai mult, până la nivelul spiritualității ca noi să devenim oameni spirtuali.

Un om cu o bună moralitate nu este neapărat un om spiritual, dimpotrivă, este foarte posibil să fie un om sufletesc, un om care trăiește prin suflet. Astfel, un frate sau o soră poate să fie o persoană foarte morală și bună, totuși în ce privește lucrurile spirituale ale lui Dumnezeu este posibil să nu fie iluminată, să nu le dorească sau să le aprecieze și nici chiar să le primească, deoarece trăiește prin suflet și este sufletească.