Denominaţiile nu contează

   Denominaţiile nu contează

   Dumnezeul Cel Viu nu este preocupat de denominaţiile şi tradiţiile noastre bisericeşti.

   El nu Se angajează să păstreze arborele nostru genealogic religios. El vrea ca lumea să fie evanghelizată. Dumnezeu nu este preocupat de menţinerea vreunei denominaţiuni de-a noastră. Dar El este preocupat de viaţa bisericii lui Isus Hristos - biserica spirituală, indiferent de cum se numeşte ea. Domnul nostru este preocupat ca biserica lui Isus Hristos sa fie salvata de valurile care vin peste ea. Puţin din lume aici, puţin din lume dincolo - acestea pătrund în biserică până când vine momentul în care nu mai avem nicio biserică spirituală. În schimb, avem o corabie care se scufundă.

   Intenţia ucenicilor din barcă era de a trece în Capernaum. Pentru ei, Capernaum însemna ACASĂ. Ucenicii erau în barcă în drum spre casă şi era noapte. În zilele noastre, Biserica lui Isus Hristos, este în drum spre casă, trudind înca, vâslind încă si este noapte.

   Când ne gândim la biserică, la adevărata biserică a lui Isus Hristos, unii dintre noi au o imagine atât de idealistă în minte încât este greu să fim realişti în ceea ce priveşte ruda şi vâslitul. Ne gâdim la biserică în termeni idealişti - aranjată, dichisită şi înfrumuseţată în toate felurile.

   Însă ucenicii din corabie nu erau idealişti; erau realişti. Miroseau a mare. Limbajul lor nu era unul înşcolit, academic. Erau oameni simpli care navigau spre casă. Situaţia lor nu era perfectă, iar discuţiile lor nu erau neapărat pe teme sacre. Poate că s-au certat. Poate că unul sau doi au bombănit... poate că unul dintre ei s-a dus la culcare fără să-şi ia partea din muncă... Dar navigau cu toţii spre casă, împreună, iar Isus era pe munte rugându-Se pentru ei.

   La fel este şi în Biserica Lui Hristos. Încă există neînţelegeri printre oamenii lui Dumnezeu. Acestea existau şi în vremea lui Pavel şi mai există şi azi. Există multe imperfecţiuni printre noi. Există stări care nu ar trebui să fie în Biserică - DAR SUNT!

   În acea noapte îndepărtată, pe mare, ucenicii erau obosiţi, istoviţi, somnoroşi, le era dor de casă - şi navigau spre casă, spre Capernaum. Situaţia lor nu era ideală. Încă se aflau în circumstanţe omeneşti. Dar erau lumina ochilor Domnului! El i-a iubit şi S-a rugat pentru ei!