Biserica, între tronul lumii şi tronul lui Hristos

BISERICA ÎNTRE TRONUL LUMII ŞI TRONUL LUI HRISTOS

- C&D

          Aş vrea să încep cu a vă aduce aminte de un pasaj extraordinar din scripturi şi anume momentul în care Dumnezeu Însuşi este provocat de Satan. Cred că în această provocare se cuprind sub trei capitole toate provocările ce s-au concentrat asupra sfinţilor înainte şi după acest moment. În ispitirea lui Hristos există un capitol ce are în vedere Tronul lumii: “Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” O ofertă extraordinară făcută Celui ce este Capul Bisericii, Celui ce venise tocmai pentru cei aflaţi sub aceste împăraţii. Şi răspunsul simplu şi concis al Domnului: „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Cred că vă daţi seama că Isus era conştient de preţul acestui Tron: Închinare înaintea celui ce pentru perioada actuală îl ocupa.

            Sunt 22 de ani de la căderea comunismului în România. Toată această perioadă a fost marcată de schimbări drastice în toate aspectele vieţii noastre de romani. O schimbare văzută la început extraordinară, este libertatea religioasă. Putem spune că suntem pocăiţi, putem organiza studii biblice, întruniri, seri de stăruinţa etc. Fără teama de a avea între noi “turnători” şi fără a ne teme că mâine vom fi la muncă forţată în Bărăgan. O schimbare la care bunicii noştri nici nu visau.

            Îmi aduc aminte de discuţiile unor bătrâni ai bisericii, fraţi scumpi, care mărturiseau că nu credeau că vor veni momente în care se vor rugă cu geamurile deschise, sau vor putea chema oamenii la Isus, minunatul lor Salvator. Majoritatea nu au trăit să guste vremurile acestea de libertate. Poate au gustat în schimb prea multe bătăi din partea comuniştilor pentru credinţa lor, ca să mai aibe parte de o bătrâneţe lungă şi fericită.

            Revenind la provocarea ocupării Tronului lumii, provocare cu care cei de sub comunişti nu s-au confruntat fiind consideraţi nevrednici să trăiască, cu atât mai puţin să împărăteasca, ne putem îndrepta atenţia spre perioada de după ’89, “mult îndrăgita” perioada de tranziţie ce nu se mai termina.

           Dacă înainte de revoluţie protestanții din România îşi exprimau nemulţumirea oridecâte ori aveau ocazia în legătură cu implicarea bisericii în politică, bineînţeles referindu-se la Biserica Ortodoxă, implicarea protestanţilor fiind de neconceput, noi trăim şi în acest domeniu o tranziţie spre un altfel de concept. Era atunci, potrivit cu învăţătura Bibliei, de neacceptat ca Biserica să se amestece în politica acestei lumi. Ei spuneau:" Noi aveam de lucru pentru o altă Împărăție cu un alt, program politic”. Şi într-adevăr lucrarea lor năştea sfinţi!

            Conceptul spre care se pare că tranzitam este cel al comuniunii dintre biserică şi stat. E suficient să asculţi declaraţiile mai marilor bisericilor universale pentru a realiza că vom trăi probabil această fuziune nu foarte departe în viitor. Papa apare în presa internaţională periodic exprimându-şi “părerea” cu privire la politicile cele mai bune de abordare a anumitor situaţii, marii politicieni ai lumii îşi declară grijă tot mai mare faţă de libertatea de exprimare, fie ea şi religioasă (cât timp nu ofensezi pe nimeni) şi exemplele ar putea continua. O armă puternică este împăcarea tuturor religiilor (ecumenism) iar altă este absorbţia liderilor bisericii în viaţa politică.

            Fără a insista prea mult pe exemple pentru că vă stau la dispoziţie atâtea unelte de informare cred că aţi avut de-a face cel puţin odată cu întrebarea: “Pot să candidez pentru...?”. O exprimare mai modernă a aceleiaşi invitaţii: “I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie”

          După ani în care mulţi lideri neoprotestanţi au cedat acestei invitaţii acceptând implicare în diverse poziţii politice, de la înscrierea în partide politice (pentru refuzul căreia am avut bunici martiri) până la adevărate campanii electorale de ocupare a posturilor de primari sau chiar reprezentanţi în parlamentul european, rezultatele sunt următoarele: presa plină de atacuri la adresa noastră, beneficii doar pentru, unii”, decredibilizarea bisericii şi implicit a mesajului ei. Dar cel mai dureros Numele Lui Dumnezeu murdărit din cauza asta.

Nu îmi pot imagina un Avraam preşedinte de partid în Egipt, nici un Moise sfătuitor al lui Faraon pe probleme politice. Aveau o altă chemare şi au urmat-o fără compromis!

Oare ce interese ar putea să anime pe un “străin şi călător” ca să se implice în politică?

Cum putem promite noi o lume mai bună într-o împărăţie care are alt domn decât Hristos. Oare să împatră Satan tronul cu Biserica, fără preţul lepădării de Hristos?

Oare să luptăm într-o vreme în care se aşteaptă apariţia pe tronul lumii a lui Anticrist pentru promovarea lui? Ar părea ciudat.

Oare câţi din cei care vor să ajungă acolo, în dregătorii” se duc acolo pentru Hristos şi pentru promovarea intereselor Lui?

Luptând să se urce pe tronul lumii Biserica risca să nu mai ajungă pe tronul lui Hristos!

“De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus”

“Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”

Isus a biruit provocarea ocupării scaunului de domnie ce I se oferea şi a primit alt Tron!

Dumnezeu să facă din noi cetăţeni ai Împărăţiei lui, purtând aici mesajul evangheliei despărţirii de Tronul celui rău, împăcarea cu Dumnezeu, pentru a primi promisiunile Lui!

Apocalipsa 3:21 "Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Amin!