Apocalipsa 12 (-4-)

Vai de voi, pământ și mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, știind că are puțin timp.

Aceasta leagă în mod limpede expulzarea Satanei din locul său, din locurile cerești, de ultimă criză prin care trebuie să treacă iudeii și neamurile la sfârșitul veacului; și ne dă cauza ascunsă a acestei crize.

Pentru ce această extraordinară dezlănțuire de persecuții? Pentru ce această acțiune înspăimântătoare a lui Satan aici pe pământ pentru o perioadă scurtă, timp de trei ani și jumătate înainte de sfârșit?

Pentru că Satan nu mai poate să aducă acuzații sus, el face aici pe pământ tot răul care îi este posibil. El este aruncat pe pământ și nu va mai intra niciodată în ceruri. Curând după aceea el va fi alungat de pe pământ cum o vom vedea și va fi închis în adânc; și în sfârșit, cu toate că trebuie să fie dezlegat pentru puțin timp, pieirea sa finală și iremediabilă va sosi, căci atunci el va fi aruncat nu în adânc, ci în iazul de foc de unde nimeni nu se întoarce niciodată.

Iată ceea ce Dumnezeu ne descoperă cu privire la căile Sale față de acela care, de la început până la sfârșit se arată marele dușman al oamenilor.

De la versetul 13, istoria se continuă pe pământ:

Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a persecutat pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească. Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită un timp, timpuri și jumătatea unui timp, departe de fața șarpelui.

Astfel femeia primește, nu puterea pentru a se împotrivi Satanei și a se lupta contra lui, ci mijloace de a fugi repede de violența lui și de a se pune la adăpost de persecuția lui. Aceasta este închipuit prin cele două aripi ale vulturului celui mare, al cărui zbor energic ne arată o imagine vie a unei fugi procurate prin instrumente puternice.

Vedem aici pe dușmanul ale cărui planuri i le-a zădărnicit Dumnezeu, făcând alte sforțări.

Și șarpele a aruncat din gură apă ca un râu după femeie, ca s-o ia râul.

Satan încearcă să ridice apele - NAȚIUNILE- care sunt într-o stare de dezorganizare, pentru a zdrobi pe evrei dar, în zadar. PĂMÂNTUL - ceea ce, la această epocă, se găsește sub o cârmuire statornică, A DAT AJUTOR FEMEII.

Pământul și-a deschis gura și a înghițit râul pe care balaurul îl aruncase din gură. Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia Isus Hristos.

Prin aceștia din urmă trebuie să înțelegem pe aceia dintre evrei care vor fi remarcabili prin puterea mărturiei lor.

Femeia reprezintă acest popor în chipul cel mai general. RĂMĂȘIȚA SEMINȚEI EI - este partea din acest popor care dă mărturie.

Toți evreii din această epocă, să înțelegem bine, nu vor avea aceeași putere spirituală. VOR EXISTA DEOSEBIRI!

UNII VOR FI MAI ENERGICI ȘI MAI PRICEPUȚI DECÂT CEILALȚI. Satan îi va urî cu atât mai mult și se va strădui să nimicească pe aceia care vor ține în mod deosebit mărturia lui Isus.