Respingerea Evangheliei de către lume -2-

   Numai o rămăşiţă îmbrăţişează Evaghelia

   Dacă s-ar supune la vot, oare n-ar lua mii de oameni hotărârea de a-L îndepărta pe Cristos si Evanghelia Sa? Însăşi istoria o dovedeşte cu prisosinţă. De fiecare dată când Dumnezeu S-a îndepărtat de un popor, au mai rămas numai câţiva oameni sfinţi printre cei răi. De exemplu, Biserica din Sardes avea doar câteva nume care nu-şi "murdăriseră hainele", dar cu toate acestea, sfeşnicul ei a fost îndepartat. Tot ce mai rămăsese era o făgăduinţă pentru ei - "ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb" - dar pentru întreaga Biserică nu fusese promisa nici o protecţie.

   Dumnezeu poate dărâma o casă şi, în acelaşi timp să le asigure protecţie sfinţilor Săi care se găsesc înăuntru.

   Câteva voci sunt cu uşurinţă acoperite de ţipetele unei mulţimi şi o duzină de pahare cu vin sunt greu de testat în butoil plin. Astfel, uneori o rămăşiţă de credincioşi poate face puţin pentru salvarea milioanelor de necredincioşi care-i înconjoară. Când o boală pune stăpânire pe un trup slăbit, natura încearcă din toate puterile, dar nu poate vindeca boala - probabil eforturile ei ar putea doar prelungi viaţa o vreme. Tot astfel, câţiva sfinţi, închişi într-un veac de oameni răi şi dispreţuitori faţă de Cristos, ar putea câştiga o amânare a judecăţii. Dar dacă necredincioşii nu doresc să se schimbe, în mod inevitabil se va abate nimicirea asupra lor.

   Majoritatea creştinătăţii se bazează pe vechii discipoli, nu pe noii convertiţi

   Pântecele Evangheliei a fost închis pentru a nu mai da naştere la suflete convertite deplin. Desigur, dacă îi socoteşti pe cei care se botează în noile sentimente religioase cu intenţii bune şi opinii morale, vei găsi o mulţime de "creştini". Dar în acest veac al unei mărturisiri dispreţuitoare de credinţă şi al unei trăiri în sfinţenie mai slabe, este greu de găsit un adevărat convertit!

   Desigur, Dumnezeu doreşte să aducă din când în când durerile unei noi năsteri în bisericile noastre, astfel încât slujitorii Lui dispreţuiţi să poată avea pecetea Lui pentru a le confirma slujba şi pentru a opri batjocurile la adresa Evangheliei. Dar, cu siguranţă, raritatea ei trebuie să fie un avertisment solemn pentru această naţiune.

   Când vedem un pom, care de regulă e încărcat cu fructe, purtând acum doar câteva mere, crengile lui fiind împrăştiate, tragem concluzia că pomul moare. Deoarece Leea îi nascuse mulţi copii lui Iacov, ea credea ca el o va iubi mult. Dimpotrivă, nu va părăsi Dumnezeu un popor care devine sterp sub abundenta protecţie a harului Său? Însuşi Domnul promite aceasta: "Ia aminte, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine!" Şi dacă Dumnezeu Se îndepărtează, Cuvântu Său confirmă cel mai rău lucru care se poate întâmpla:

   "Voi face din tine un pustiu, o ţară nelocuită!"

   Când numărul morţilor îl depăşeşte pe cel al noilor-născuţi, noi vom pierde lupta. Există o listă neplăcută cu numele sfinţilor plecaţi dintre noi în fiecare zi... dar unde sunt cei se nasc pentru Dumnezeu? Dacă cei buni pleacă, iar cei care rămân devin din ce în ce mai răi, noi avem toate motivele să ne temem că Dumnezeu Îşi va curăţa terenul, făcând loc judecăţii!

   În poporul lui Dumnezeu apar dezbinări

   Certurile provoacă întotdeauna necaz.

   Cristos ne oferă lumina Evangheliei Sale pentru a umbla şi lucra prin ea, nu pentru a ne lupta şi certa sub ea!

   Aşadar, nu ar trebui să fim prea surprinşi, dacă El a hotărât s-o ia şi să încheie cearta. Dacă furtuna declanşată împotriva Bisericii i-a determinat pe creştini să vâslească la fel ca ucenicii în timpul furtunii de pe lacul Galileii - noi putem să-L aşteptăm pe Isus să vină şi să ne ajute cu îndurare şi să ne scoată în siguranţă la mal. Dar dacă aruncăm vâslele şi începem încăierarea în corabie, în timp ce vântul "mugeste" în jurul nostru, noi mai degrabă Îl îndepărtăm pe Cristos, decât să-L poftim înăuntru. Şi corabia se află în pericol de a se scufunda, iar odată cu ea, şi noi..