Respingerea Evangheliei de către lume -1-

   Respingerea Evangheliei de către lume

   Când s-a auzit în Ierusalim vestea Naşterii Mântuitorului, ar fi trebuit ca fiecare inimă să tresalte de bucurie, văzându-L pe Mesia cel binecuvântat împlinind speranţa fiecărei generaţii. Dar s-a întâmplat exact opusul - venirea lui Hristos a alarmat aceşti oameni, ca şi cum ar fi venit un duşman,

   Dar, ar putea spune cineva, chiar dacă oamenii nu au acceptat naşterea şi condiţia umilă ale lui Hrostos, cu siguranţă că I s-au închinat atunci când razele divinităţii Sale au început să strălucească prin toate minunile ce L-au însoţit. Când buzele Lui au demonstrat autoritatea Sa şi au mărturisit mesajul plin de bucurie pe care l-a adus de la Tatăl, nu au băut ei cu nesaţ din mântuirea propovăduită lor? NU, ci au persistat în blestemata necredinţă şi respingerea lui Hristos.

   Deşi Scriptura pe care iudeii păreau s-o adore L-a atestat pe deplin pe Hristos, încât cugetele lor au fost mustrate, ei tot L-au refuzat. Hristos i-a avertizat:

   "Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!"

   Ei doreau viaţa, dar au preferat s-o piardă decât să vină la El pentru a o obţine!

   S-a schimbat lumea mult de atunci? Oare astăzi Cristosul Evangheliei este bine primit? Invitaţia pe care El o face e aceeaşi:

   "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă."

   Cel mai rău lucru pe care Cristos îl poate face omului care vine la El este să-l aşeze într-un loc de viaţă  şi salvare; totuşi, sunt mii de oameni care aşteaptă cumva să audă o veste mai bună din partea lumii şi care consideră limbajul Evangheliei drept un mesaj străin, care nu-i priveşte, cel puţin pentru prezent. Lor le place să ţină Evanghelia la o distanţă convenabilă, susţinând că va fi timp suficient să se ocupe de ea când se vor apropia de veşnicie.

   Dar nicicând Evanghelia lui Cristos nu a intenţionat să găzduiască dorinţele trupeşti; ea nu momeşte oamenii cu onoruri şi plăceri lumeşti. Dacă Cristos ar fi împlinit poftele oamenilor, chiar dacă aceasta ar fi însemnat mai puţine făgăduinţe pentru veşnicie, vestea ar fi fost bine primită de cei care preferă poveştile estompate ale unei băuturi tari în locul mesajului divin.

   Prin urmare, CE VA FACE DUMNEZEU CU GENERAŢIA NOASTRĂ?

   Mă tem că va fi aspru judecată!

   Dacă o veste atât de minunată este respinsă, veştile rele nu pot fi pre departe... Dumnezeu vine la oameni pentru ca El doreşte acest lucru; aşadar, de ce ar sta acolo unde nu este bine primit? Când un negustor trebuie să-şi strângă marfa şi să plece deoarece foarte puţini oameni - sau poate niciunul- doresc bunurile lui, acesta este un timp dificil pentru el.

   Nu vedem noi azi chipurile trimişilor credincioşi ai lui Cristos sângerând sub reproşurile şi atacurile aţintite asupra lor? Nu sunt aproape acoperite, cele mai preţioase adevăruri ale Evangheliei, cu erori şi blasfemii, pe care minţile corupte de Satan însuşi - le-au aruncat în faţa lui Cristos şi a Evangheliei Lui? Şi unde este omul acela viteaz pentru a opri aceste guri rele de a mai scuipa venin împotriva Domnului Isus?

   Când opoziţia înaintează, este atât de istovitor încât vrăjmaşii lui Cristos sunt descurajaţi. Dreptatea este stropită atât de luminos, precum câteva picături de ceaţă în foc, încât flacăra mâniei lor mai degrabă se va aprinde şi mai tare decât să se stingă.

   Dar binecuvântat să fie Dumnezeul nostru - există o rămăşiţă de sfinţi care cunosc şi apreciază valoarea lui Cristos, care îmbrăţişează cu dragoste Evanghelia Lui şi plâng pe ascuns datorită dispreţului aruncat de cel nelegiuit. Dacă n-ar mai supravieţui câţiva credincioşi printre noi, criza noastră ar fi fost mult mai acută decât e astăzi. Şi dacă aceşti sfinţi nu s-ar fi agăţat de-a lungul anilor de poala hainei lui Cristos, implorându-L să rămână, Evanghelia Sa ar fi dispărut demult.

   Cu toate acestea, există câteva consideraţii privitoare la atitudinea lumii faţă de Evanghelia lui Cristos, care determină inimile noastre să se întrebe ce va trebui să facă Dumnezeu în viitor...