"Si ei nu au stiut nimic"

Categorie: Editoriale crestine

”Iată că El vine pe nori…” Apoc. 1: 7

Domnul Isus Însuși vorbește cu mare seriozitate despre acel timp care precedă revenirea Sa. El aseamănă acest timp de pe urmă, mai întâi cu timpul lui Noe: ”Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului Omului” (Luca 17: 26). Dar cum era în timpul lui Noe ? Domnul zice: ”mâncau, beau, se însurau și se măritau…”, ceea ce înseamnă că trăiau numai pentru satisfacția poftelor firii. A mânca bine, a bea bine, a gusta din plin viața, erau singurele lor obiective, iar pentru altceva nu aveau nici interes și nici timp. Ei nu aveau timp pentru sufletul lor, nu aveau timp pentru Dumnezeu. Acest Dumnezeu viu, le era o povară și devenise poate chiar incomod; nu se lăsau mustrați de Duhul Sfânt. În mijlocul acelui neam care în spirala simțurilor cărnii trăia fără Dumnezeu, stătea Noe, omul lui Dumnezeu, care își construia arca ! O, cum puteau contemporanii săi să-l copleșească cu batjocuri și să-l ia în derâdere pentru ceea ce făcea. Domnul Isus zice despre aceștia: ”…și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului” (Matei 24: 39).

Astăzi, între noi, nu se întâmplă la fel ? Nu au cei mai mulți oameni numai acest unic gând: să mănânce bine și să guste din plin viața ?! Făgăduința lui Dumnezeu se izbește de necredință, de batjocură și derâdere.

În al doilea rând, Domnul aseamănă timpul de pe urmă cu zilele lui Lot (Luca 17: 28). Dar cum era atunci ? Domnul Isus spune: ”…oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau…” Nu este aceasta tocmai oglindirea vremurilor noastre ? Alergarea și goana celor mai mulți nu are un alt obiectiv decât acela de a atinge un nivel de trai tot mai ridicat. Munca, afacerea, zidirea de case, nu au nimic nedrept în ele ! Dumnezeu vrea ca fiecare din noi, să ne îndeplinim conștiincios datoria în locul unde El ne-a așezat. Dar munca devine o pedeapsă dacă numai ea umple viața noastră, dacă ne consumă așa încât nici nu mai putem să ne facem timp și loc pentru Dumnezeu.

Domnul mai adaugă în acest context încă un avertisment, când zice: ”Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot !” Desigur, ea nu făcea ca și ginerii săi, cărora li se părea ridicol să asculte de Dumnezeu. Ei nu voiau să fie deranjați în viața lor obișnuită. Au respins oferta de salvare a lui Dumnezeu, pentru că lor le plăcea foarte mult să se tăvălească în mocirla păcatului. Când ea a auzit că există o cale de scăpare, a dorit să meargă pe acea cale. Când Lot pleacă din Sodoma, pleacă și ea, dar la jumătatea drumului s-a oprit. De ce s-a oprit nevasta lui Lot la jumătatea drumului și s-a uitat înapoi ? S-a întâmplat acest lucru numai din curiozitate ? Nu ! Cauza era una adâncă. La plecarea din Sodoma, ea a refuzat să-și desprindă inima de ceea ce a lăsat în urmă, în Sodoma. Lucrul acesta a atras o pedeapsă tragică: ”…s-a prefăcut într-un stâlp de sare.” (Genesa 19: 26).

Cu ce vor fi mai avantajați în apropiata zi a Domnului creștinii călduți, cu inima îndoită și nehotărâtă, decât batjocoritorii și cei care desconsiderau pe Dumnezeu ? Cu nimic !

”Fiecare să se cerceteze pe sine” (1 Cor. 11: 28), pentru că Fiul lui Dumnezeu spune: ”Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine !”

Pastor Ioan Cocîrțeu

sursa: https://biserica2.ro/