"Inaltarea Domnului - Ziua ultimelor cuvinte"

Categorie: Editoriale crestine

Marcu 16: 15-20

Din ziua în care Domnul Isus a înviat din morți, a început să-i pregătească pe ucenici pentru ziua despărțirii. Fiul lui Dumnezeu știa că atunci când El va pleca, ucenicii Săi trebuiau să continue lucrarea Lui în lume. Mesajul salvării păcătoșilor trebuia dus până la marginile pământului. Așadar, ei aveau nevoie de cuvinte de încurajare și de instruire, și tocmai așa ceva au auzit în ziua aceea.

CERINȚE PENTRU SFINȚI v. 15
Mesajul nostru este unul concret. Ucenicilor li s-a spus să predice Evanghelia. Să meargă în lume și să ducă vestea bună a mântuirii tuturor celor ce vor să o audă. Cu adevărat, Evanghelia este marea veste bună ! Ea a fost articulată de Pavel în 1 Cor. 15: 3, 4, conținând trei componente esențiale:
-Hristos a murit pentru păcătoși după Scripturi: 2 Cor. 5: 21
-A fost îngropat, trupul a fost pus în mormânt, dar duhul S-a dus în Locuința morților pentru a propovădui Evanghelia celor pierduți: Ef. 4: 8-10; 1 Petru 3: 18-20.
-A treia zi a înviat

Câmpul misiunii noastre este unul definit: „…la orice făptură…” Peste tot unde sunt oameni, acolo este câmpul nostru de misiune. Expresia mai sus menționată se referă la orice ființă care poartă imaginea lui Dumnezeu. Orice om, indiferent de culoare, de religie, de cultură, trebuie să fie un ascultător al Veștii Bune. Că ducem Vestea Bună dincolo de mări și țări, ori pe partea cealaltă a străzii, noi suntem angajați în misiune.

Metoda noastră este specificată: „…duceți-vă…și propovăduiți…”. Aceasta este o poruncă, nu o sugestie pentru o lucrare opțională. Ea este o chemare la acțiune. Timpul verbului în care este scrisă fraza aceasta este un prezent continuu: „…mergând…”. Noi trebuie să propovăduim Evanghelia cu buzele noastre (Romani 10: 17) și cu viețile noastre (Filipeni 1: 27).

RESPONSABILITĂȚI PENTRU PĂCĂTOȘI v. 16, 17
Păcătoșii au responsabilitate în fața Evangheliei. Și aceasta nu este alta decât să răspundă, să creadă mesajul. Mântuirea vine când păcătoșii pierduți aud Evanghelia, sunt convinși și cred mesajul. Mântuirea este o lucrare a credinței în inima păcătoșilor.

Ei trebuie și să acționeze, să creadă și să se boteze. Botezul este o dovadă a ascultării de Domnul și o mărturie publică a faptului să sunt mântuit. Pentru cei mai mulți, botezul este prima oportunitate să spună oamenilor că sunt mântuiți.

Datoria păcătoșilor este și să accepte Vestea Bună. Aceasta este oportunitatea de a crede Evanghelia și de a fi mântuiți. În același timp, cine respinge Evanghelia rămâne în păcat și în pedeapsă.

RECUNOAȘTERE PENTRU SLUJITORI v. 17, 18
Domnul Isus încheie mesajul adresat ucenicilor vorbindu-le despre semnele care îi vor însoți pe cei ce vor crede. Aici este vorba despre o separare creată între cei ce cred și cei ce nu cred.

Și aceste versete au fost interpretate greșit de către unii. Au fost dintre cei care au dorit să aibă mai mult decât credință în Domnul Isus. Mulți vor să aibă semne tangibile ale mântuirii și ale faptului că puterea lui Dumnezeu este peste ei. De aici izvorăsc multe mișcări și activități eretice. Toate acestea s-au născut pentru că versetele au fost scoase din context. Acțiunile descrise aici se referă la evenimentele care au avut loc în zilele de la început ale Bisericii. Dumnezeu autoriza și autentifica mesajul cu manifestări ale puterii Sale. De ce era nevoie de așa ceva ? Epoca apostolică avea menirea să completeze Evanghelia. În zilele de la început, revelația lui Dumnezeu nu era completă.

Trebuie afirmat că Dumnezeu a ales să câștige lumea prin Evanghelie, nu prin semne și minuni ! (1 Cor. 1: 21). E foarte adevărat că de multe ori ele însoțesc Evanghelia, dar datoria mea este să cred Vestea Bună a lui Dumnezeu, nu să fiu preocupat de senzațional ! Mai mult decât atât, El ne-a dat nouă semnul vieții noi (2 Cor. 5: 17).

Hristos S-a înălțat !

Pastor Ioan Cocîrțeu

https://biserica2.ro/