text Editorial

Vindecarea de moarte sau Un meci pierdut - Radu Mureșan

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Ciobota Ioan

1. Radu Mureșan este astăzi o știre pe net, mâine altcineva va deveni știre pe net. Nu toți, doar unii, mai cunoscuți. Radu a fost Redactor-Șef la Radio Vocea Evangheliei Cluj. În urma lui au rămas 4 copii și soția. Și mama lui, și Biserica lui, și prietenii lui, și restul familiei, și colegii, chiar și Africa. Și adresa lui de E-mail, și telefonul lui, și planurile lui, și numele lui. În urmă cu 2 luni era în misiune în Africa, să inaugureze un post de radio la care el a lucrat de la zero, un radio cu un potențial de peste 1.000.000 de ascultători.

2. Radu este un "meci pierdut". Pentru vindecarea lui s-au rugat atâția oameni, atâtea Biserici, din Africa, Australia, America, România, Europa, și cu toate astea, totuși Radu a murit. Avea doar 45 de ani. Dar mai știu pe cineva care "aparent" a pierdut meciul... Și, intr-adevar, fără înviere ar fi fost cu adevarat un "meci pierdut"... Dar a venit ÎNVIEREA. Și pentru Domnul Isus, și va veni învierea și pentru Radu. Și pentru fiecare dintre noi. Da, meciul a fost pierdut, dar campionatul... CAMPIONATUL ESTE DEJA CÂȘTIGAT. Căci noi "suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit". Slavă lui Dumnezeu.

3. Radu a murit de cancer la plămâni. În Februarie au apărut primele simptome. Joi, chiar înainte de Paști, eram în Biserică la Cina Domnului din Joia mare și am primit un SMS: “Radu are cancer”. Am început să plâng în Biserică. După mai puțin de 2 săptămâni de la diagnostic, a fost gata. Este plină lumea de cancer. M-am săturat să aud continuu că și cutare, și cutare, și cutare are cancer. Evident că cel puțin o dată ne-am gandit fiecare... cine urmează...

4. Cancerul este, de fapt, relativ simplu. Cineva descria cancerul cam așa: toate celulele din corp lucrează împreună pentru binele întregului trup. La un moment dat, o celulă începe să lucreze egoist, pentru ea însăși, după un alt plan și cu un alt scop decât al restului corpului. Apoi mai învață și alte celule să lucreze "pe cont propriu", egoist, împotriva sistemului. Până la urmă se prabușește întregul sistem.

De fapt asta este problema și în familie: unul dintre cei doi începe la un moment dat să lucreze egoist, pentru binele lui, împotriva "sistemului". Și acest sistem se prăbușește.

De fapt asta este problema și în Biserică: cineva începe să lucreze egoist, pentru binele lui, împotriva "sistemului". Fie că este vorba de "nepotisme", de interese imobiliare mafiote sau de interese financiare, sau chiar și de “banala” mândrie. Nemaivorbind despre pornografie, curvie, droguri, etc. Evident că și acest sistem se prăbușește. Mă rog, se prăbușesc organizațiile locale, care au pierdut legătura cu Cerul, că despre Biserica Lui, însuși Domnul Isus Cristos spune: "porțile locuinței morților nu o vor putea birui".

De fapt asta este problema și în politică, și în societate și oriunde: egoismul. Mai vorbește cineva despre jertfa de sine? Despre sacrificiu pentru altul? Mie să-mi meargă bine, de ce să mă jertfesc eu pentru altul?

5. La final, mă gândesc la "vindecarea de moarte". Mama mea a murit în anul 1980, când eu aveam 11 ani. În primele zile mergeam zilnic la mormânt, împreună cu tata, cu frații mei și cu sora mea. Apoi, cu trecerea timpului, am început să mergem săptămânal, apoi mai rar, apoi doar când ne aminteam sau treceam pe lângă cimitir. Când mă gândesc la mama, dragostea mea pentru ea nu a scăzut cu nimic, doar că sufletele noastre s-au liniștit și acum ne gândim doar la reîntâlnire. Între timp a plecat și fratele meu cel mai mare... Dar pot să zic că m-am "vindecat de moarte". Cicatricea va rămâne în sufletul și în inima mea pentru totdeauna, absolut pentru totdeauna, dar nu mai este o rană deschisă, supurândă, ci este doar o cicatrice, o urmă a unor întâmplări grozav de dureroase.

Vindecarea de moarte se face doar "cu moartea pe moarte călcând".

Chiar și atunci când sunt mort în sufletul meu, mă vindec doar dacă "mor" față de mine însumi, ca să traiesc... “dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine”. Și aici, și-n vesnicie, Cristos trăiește în mine. Și El face toate lucrurile noi.

Aș încheia cu un dar muzical:

http://www.youtube.com/watch?v=SW_3kHHvk8M