Vestea extraordinara

Arlington... S-a întâmplat într-un oraş din California,în Arlington, cu ani în urmă. Tânărul Jim Preston era cunoscut ca om de bine şi provenea dintr-o familie onorabilă. Odată, la o partidă de poker, şi-a pierdut cumpătul şi şi-a împuşcat prietenul. Arestat pe loc, Jim a compărut în faţa tribunalului şi a fost condamnat la moarte...Disperaţi, părinţii lui au lansat o campanie de apel la guvernatorul statului California pentru graţiere. Fiind o familie cu nume bun, o mulţime de oameni s-au alăturat cu petiţiile lor. Se pornise o adevărată campanie, cuprinzând şi localităţile din zonă. În fiecare zi soseau în biroul guvernatorului teancuri de scrisori.În ultima vreme, funcţionarii lui i le aduceau cu coşul, de multe ce erau.

Guvernatorul, un bun creştin, ca unul care se simţea reprezentantul poporului, a hotărât să semneze actul de graţiere. Întrucât însă comunicarea veştii bune era un act foarte solemn, s-a hotărât să-i ducă graţierea personal. Şi nu oricum. Cu ocazia aceea, s-a hotărât să fie îmbrăcat în mantaua de cleric pe care o purtase cândva, în tinereţe, ca să reprezinte şi mai bine iertarea oferită în dar de Dumnezeu.

Însoţit de un gardian, guvernatorul s-a îndreptat spre celula condamnatului la moarte. Jim se afla chiar la vizetă, cu fruntea lipită de zăbrele, şi aştepta disperat o intervenţie. Când Jim i-a văzut pe cei doi apropiindu-se, a izbucnit mânios: "Lasă-mă în pace!Eşti al şaselea care mă baţi la cap cu crucea. Lasă-mă în pace!
Guvernatorul a continuat să se apropie, zicându-i:
Ascultă-mă, tinere...am o veste bună pentru tine. Am chiar vestea pe care o aştepţi..."... "N-am nevoie!Sunt sătul de din astea.Lasă-mă în pace, ţi-am zis." "Prietene, dă-mi voie să-ţi vorbesc..." ..."Pleacă, pleacă, dacă nu chem garda!" Mâhnit, guvernatorul mai făcu un apel: "În Numele lui Dumnezeu, te rog, dă-mi voie să-ţi spun de ce am venit la tine şi apoi plec..." "Gardă, gardă, ia sutana asta de aici!" "Îmi pare extrem de rău!" zise trist vizitatorul, apoi se întoarse şi plecă.

În timp ce guvernatorul se îndepărta, gardianul privea uluit când la unul,când la altul...Apropiindu-se de Jim, îi spuse:"Stii cine a fost?Chiar guvernatorul!" "Guvernatorul?"întrebă Jim uluit. "Chiar el.Venise cu mandatul de graţiere!" Simţind că se prăbuşeşte în gol, Jim gemu crispat:"Dă-mi o foaie, repede o foaie şi un toc!" Cu broboane reci pe frunte şi cu mâna tremurândă, Jim scrisese la repezelă o petiţie:"Mult prea stimate guvernator, de o mie de ori vă cer iertare pentru felul nebunesc în care m-am comportat...dar, ştiţi, sigurătatea, celula, gândul morţii...Vă rog din suflet să mai veniţi odată şi vă promit solemn că am să mă comport onorabil, dând toată cinstea pentru domnia voastră mult prea onorată.!"

Când petiţia sosi pe masa guvernatorului, acesta o citi, apoi întoarse foaia şi scrise pe dos cuvintele:,,Cazul nu mai prezintă interes. Clasat!”

Înainte de a fii executat, Jim Preston a fost întrebat de ultima dorinţă. Cu ochii căzuţi în orbite, cu privirea pierdută, Jim spuse:,,Ultima dorinţă?Da...vă rog să scrieţi la toţi tinerii din America:Jim Pretson nu moare pentru că a ucis un om, ci pentru că a respins iertarea oferită...” A doua zi după execuţie, revista Arlington Time a publicat cu vâlvă cazul şi testamentul său, care au pornit să facă ocol Americii...

În ziua aceea mare şi înfricoşată, nimeni dintre păcătoşii lumii nu va pieri pentru păcatele sale, oricât de multe şi groaznice ar fi. Nimeni nu va fii condamnat pentru păcatele sale, pentru care a plătit Hristos cu prisosinţă. Ci ,,plânsul şi scrâşnirea dinţilor”, care va depăşi orice prag al regretului, se va înălţa pentru singura vină de care vor fii acuzaţi păcătoţii nepocăiţi, aceea de a fii respins iertarea gratuită a Fiului lui Dumnezeu (Evrei 2:3)

Aşadar, Fiul judecă nu greşelile, păcatele, ci atitudinea de acceptare sau de respingere a păcătosului faţă de Mielul lui Dumnezeu, faţă de oferta milei şi iertării lui Dumnezeu.

Tu, ai primit iertarea??