Ti-a fost mai frig decat atat?

Era o noapte rece de iarna in Corea. O viitoare mama se indrepta prin zapada inghetata inspre casa unei prietene misionare unde stia ca va gasi ajutorul de care avea nevoie. La mica distanta de casa misiunii era un sant adanc peste care trecea un pod. In timp ce inainta cu greu, au cuprins-o durerile nasterii. Femeia a inteles ca nu putea merge astfel mai departe si s-a asezat sub pod. Acolo, singura la picioarele unui pod de lemn, dadu nastere unui baietel. Nu avea nimic cu ea in afara de hainele groase pe care le purta. Una cate una si le scoase de pe ea si il acoperi pe micul ei fiu, infasurandu-l cu ele ca intr-un cocon voluminos. Apoi, gasind o bucata aruncata de sac, o trase pe ea si se intinse tremurand istovita langa copilasul ei.


Urmatoarea dimineata, misionara isi conducea Jeep-ul peste pod ca sa duca un cos cu mancare unei familii coreene. Pe drumul de intoarcere, cand se apropia de pod, vehicolul tusi si muri, ramas fara combustibil. Ea lasa Jeep-ul in afara soselei si incepu sa mearga pe pod inspre misiune, dar se opri cand auzi un scancet slab ce venea de dedesubt. Se tari sub pod ca sa vada despre ce este vorba si acolo gasi micul copil, cald, dar flamand si tanara mama inghetata langa el.


Misionara a luat copilul acasa si a ingrijit de el. Cand a mai crescut, baiatul o ruga adesea pe mama sa adoptiva sa-i istoriseasca cum l-a gasit. La a doisprezecea comemorare a mortii mamei sale, baiatul a rugat-o pe misionara sa il duca la mormantul ei. Ajuns acolo i-a cerut sa astepte ceva mai departe cat timp se va ruga el. Copilul statea langa mormant cu capul plecat, plangand. Apoi a inceput sa se dezbrace si in timp ce misionara il privea uimita, baiatul isi dadea jos, piesa cu piesa, imbracamintea sa calduroasa, lasand hainele pe mormantul mamei.


"Cu siguranta ca nu-si va da jos toate hainele", se gandi misionara... "va ingheta!". Dar baiatul a dat totul jos, punandu-si toate hainele calduroase pe mormant. Apoi a ingenunchiat dezbracat si tremurand in zapada inghetata. Cand misionara se apropie de el ca sa-l ajute sa se imbrace, il auzi plangand si strigand catre mama pe care n-o cunoscuse niciodata: "Ti-a fost mai frig decat atat pentru mine, mama mea?". Si plangea amar.

.......................................
Cand Hristos a venit pe pamant, S-a dezbracat pe Sine de orice haina regala si a intrat intr-o lume a urii si a indiferentei reci pentru ca, pur si simplu, a vazut ca secole de vieti distruse aveau nevoie de un Salvator.


Si El a murit de inima franta! Pacatul meu si al tau, lunga istorie a omului inchinandu-se la dumnezei falsi, facuti de maini omenesti, razboi, varsare de sange, crima, cruzime, perversiune sexuala si lacomie au frant inima lui Hristos. Raceala noastra i-a frant inima si acum il ingheata de tot. Noi, crestinii satisfacuti, multumiti de sine pe dinafara, dar in interior suferind inca de apatie! Noi, care ne rugam "Da-ne compasiune pentru lumea pierduta" si apoi nu sacrificam cativa lei pentru nevoile altuia. Noi, care avem bani, informatie si puterea sa ducem vestea buna oricarei fapturi si inca n-am facut-o. Noi, care spunem ca-i iubim pe cei pierduti, dar neglijam sa-i spunem unui om macar, despre Salvatorul iubitor. Dragostea lui Isus zace inghetata pe buze care ar trebui sa fie calde vorbind pentru El.

Doamne, ne dam jos acum vesmintele stralucitoare de mandrie si indreptatire de sine si le punem la picioarele Tale, lasand sa se vada zdrentele dezgustatoare de dedesubt. In nevoia noastra, plangem ingenunchiati: "Ti-a fost mai frig decat atat din cauza noastra, Doamne?". Si plangem amar, pentru ca stim ca Ti-a fost...