Simtire si cuvant

Cuvintele produc in noi reactii psihologice, gradul lor de afectivitate asupra noastra este produs de mediul social, cultural in care traim.

Cuvintele nu-si pot avea rostul logicii umane, daca nu sunt exprimarea sentimentului. Intelegerea clara a cuvantului este atunci dupa ce am avut un experiment, in care am putut simti, un fior de mirare, de frica, de bucurie etc. Fara simtire cuvantul devine abstract, la fel ca intr-un exercitiu de matematica, unde totul se face mecanic.
Autenticitatea crestinismului, este dovedita de sentimentul prin care traim Cuvantul.

Rationalizarea crestinismului prin dovezi istorice, filozofice, fara un mediu social care sa simta Cuvantul, produce reactii adverse in comunitatea credinciosilor.
Apostolul Ioan marturiseste ce experiente a avut cu Domnul (vezi 1Ioan 1:1-3), motivat sa trasmita, comunitatii crestine de atunci si acuma, “aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina.” (1 Ioan 1:1-4)

Cuvantul fara simtire poate fi inteles prin versurile lui Lucian Blaga:

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea tainele ce le-ntalnesc in calea mea...in ochi, in flori, in buze ori morminte."

EU nu strivesc...