Se cauta un tata adevarat...~~~Partea 2

"Pentru copii , un tată este un exemplu de bărbăţie, în carne şi oase. De la el învaţă o fată ce face un bărbat, ce înseamnă un bărbat, lucrurile în care crede el sau lucrurile pe care le detestă. Exemplul său va determina pentru totdeauna reacţiile ei faţă de bărbaţi. În mod similar, un băiat, încă din pătuţul său, începe să prindă de la tatăl său acele aspecte timpurii ale caracterului bărbatului care va ajunge într-o zi.


Dacă tatăl "lipseşte" din mintea fragedă a copilului, copilul va pierde enorm, pentru că el nu va avea nici un exemplu după care să-şi direcţioneze faptele, sau faţă de care să reacţioneze.

Absenţa tatălui lasă în urmă un vast pustiu interior, o anexietate imensă datorată lipsei călăuzirii. Încetul cu încetul, în mintea lui tânără se acumulează tot mai puternic sentimentul abandonării. Tatăl său îl face să se simtă respins prin simplul fapt că este prea ocupat sau prea obosit pentru o companie activă.

Este oare permisă această neglijare a copilului, chiar şi pentru un tată care munceşte din greu? Într-o săptămână sunt 168 de ore. Un bărbat petrece, în medie, cam 44 din ele la locul de muncă. Să mai adăugăm la acestea încă vreo 15 ore pentru drum, pauze de masă, ore suplimentare, etc. Să mai punem apoi deoparte 56 de ore, câte 8 în fiecare noapte, pentru somn... Ajungem la un total de 115 ore- lăsându-i tatălui 53 de ore pentru mese, relaxare sau orice altceva ar dori el să facă. Dar cu siguranţă, în aceste 53 de ore ar trebui să găsească timpul necesar pentru a le fi tată copiilor săi.

Însă fac taţii lucrul acesta? În majoritatea cazurilor, nu. Mama încearcă să-i înveţe pe fiii săi să devină bărbaţi. Dar ea nu-i poate ajuta să-şi imagineze tot ce ar trebui să fie un bărbat, după cum un canar n-ar putea să înveţe de la un peştişor ce înseamnă bucuriile, îndatoririle şi problemele vieţii sub apă.

A fi tată nu înseamnă numai dragoste, integritate, curaj, cunoaştere şi un echilibru sănătos între credinţă şi spirit critic; înseamnă şi a împărtăşi aceste trăsături, în fiecare zi, cu cei al căror viitor depinde de ele: copiii săi. Evident, tata nu poate fi un tată adevărat dacă nu stă prea mult pe acasa- cu mintea, cu inima şi cu spiritul, nu numai cu trupul.

Însă tata a plecat de acasă. Şi nu se va mai întoarce până când nu va înţelege că cele mai profunde satisfacţii ale vieţii lui vor decurge mai întâi din calitatea sa de tată şi numai după aceea din faptul că este un sportiv de primă clasă, ori un om de afaceri cu nume răsunător."

Când tata se roagă...

Când tata se roagă, el nu foloseşte
Cuvinte rostite mereu la amvon;
Vorbeşte de lucruri diverse, fireşte,
Dar toate sunt altfel;şi vorbe şi ton.

Când tata se roagă la dânsul acasă
El vine la Domnul cu multe nevoi;
Dar tot ce-l frământă şi tot ce-l apasă
Mai mult decât toate atunci, suntem noi.

Când tata se roagă, în casă-i tăcere;
Ce calm, ce-adâncime îi tremură-n glas!
Noi ochii ne-nchidem şi până-n unghere
Se-aude bătaia bătrânului ceas.

Când tata se roagă, el basme nu spune
Îi ies de pe buze cuvinte fierbinţi,
Rugându-L pe Domnul să fac-o minune
Să-i fie băieţii mai buni, mai cuminţi.

Când tata se roagă mereu îşi arată
Dorinţa aprinsă ce-o poartă în piept:
Să nu se mai certe ai săi niciodată
Să umble cu teamă pe drumul cel drept.

Când tata se roagă, simţim o putere
De sus cum coboară precum un şuvoi
Şi-n inima noastră se naşte-o durere
Că tatei dureri, îi producem şi noi.

Când tata se roagă, pricepi şi tu, frate,
Că poate-i şi el uneori supărat,
Că nu i se face întruna dreptate,
Că multe necazuri spre el se abat?

Dar tata se roagă şi iarăşi se roagă,
Suspină şi geme, şi cere-ajutor;
Şi dacă se roagă de-o viaţă întreagă
Să fie acesta un lucru uşor?!

Da, tata se roagă! Deşi câteodată
Noi nu înţelegem cuvintele lui,
Îi strângem puternic mâna de tată,
Căci alta mai caldă, mai gingaşă nu-i.

Ssst! Tata se roagă! Cu zarva e gata!...
Dar mâine intrând în al Slavei Palat,
Păstrăm amintirea eternă că tata,
O viaţă întreagă cu foc s-a rugat.