Responsabilitati in casnicie ~~~ Special pentru baietii care vor sa se casatoreasca

    Acum vreau sa va vorbesc despre ce inseamna a fi tati buni. Cat timp sunteti tineri si necasatoriti, fara copii, faceti ceea ce fac toate creaturile lui Dumnezeu – pregatiti cuibul petru sosirea lor . NU VA ANGRENATI IN OCUPATII CARE VA IMPIEDICA SA FITI NISTE TATI BUNI. Planificati-va in asa fel indeletnicirile, incat sa va puteti indeplini cu maximum de randament rolul de tata. Tatii care sunt preocupati de succesul lor in afaceri vor fvi niste tati rai. Ce folos veti avea daca veti castiga intraga lume, dar veti pierde sufletul copilului vostru? Unii impatimiti ai muncii vor spune ca fac aceasta pentru copii ca sa le dea siguranta, o buna educatie, etc. Cum se face totusi ca odraslele tatiilor care muncesc din greu, care sunt absenti de acasa, nu apreciaza deloc sacrificiul lor, ba chiar arata dispret si desconsiderare fata de succesul parintilor lor. Motivul este ca acesti copii nu pot fi trasi pe sfoara. Ei percep absenta tatalui lor ca pe o lipsa deinteres fata de ei. In ochii lor, cariera tatalui are motivatii egoiste. Vad ca tatal lor isi gaseste mai multa satisfactie in seriviciul lui decat in prezenta lor. Indiferent daca acest lucru este adevarat sau nu, rezultatele sunt aceleasi. Succesul in afaceri e totdeauna trecator. Copii sunt eterni. Educatia de care are nevoie copilul vostru nu poate fi castigata la facultate. Ea este castigata de tata in multele ore petrecute cu copii, facand impreuna tot felul de lucruri.


    Conceptul de timp “calitativ” opus celui “cantitativ” este un balsam pentru constiinta parintilor moderni, absorbiti de indeletniciri lumesti. O ora programata de atentie clinica face ca timpul vostru “calitativ” sa nu fie nimic mai mult decat realizarea unei intaliniri de afaceri – o sedinta de terapie. Ea poate fi nereala si teatrala. Atentia nesincera fata de chestiuni marunte depreciaza comunitatea. Nici un fel de timp petrecut impreuna nu poate fi comparat cu cel petrecut intr-o stradanie reala de a atinge tinte comune. Copilul isi va forma un sentiment de autoapreciere nu prin faptul ca este in centrul atentiei la o flecareala inutila, ci prin faptul ca implineste o nevoie reala, pamanteasca – fixaza cutia de posta, intinde o sarma pentru rufe, taie iarba, aduce lemne pentru foc in casa, spala geamurile, face o cusca pentru caine, merge cu tatal la lucru, fiindu-i de un real ajutor.
Va aduceti aminte cand Don Madill venea la lucru in atelierul nostru de tamplarie impreuna cu fiul lui de doi sau trei ani, care umbla de colo-colo indepartand rumegusul din cale sau batand cate un cui? Nu era nici o prefacatorie sau agitatie in acea relatie tata-fiu. Astazi, fiii lui sunt niste barbatusi, siguri in privinta rolului lor.


    Incepeti-va rolul de tata inca de la primul copil. Eliberati-o cateva ore pe sotia voastra obosita luand copilul cu voi si purtandu-i de grija. Cand cititi sau va odihiniti luati copilul in poala. Cand voi, baieti, aveati doar cateva zile, va puneam pe pieptul meu ca sa dormiti cand erati agitati. Mergeam intr-o camera mai indepartata unde puteam sa dorm in timp ce va tineam pe pieptul meu. Mama voastra epuizata avea nevoie de o mica pauza.
Cand eram proaspat insurat, ma asteptam ca sotia mea sa fie o supra-femeie. Am invatat curand ca, daca vroiam sa reziste la mai multe nasteri, si aceasta cu buna dispozitie, ea avea nevoie de mult sprijin. Purtati-va cu sotiile voastre ca si cu o floare delicata, si ea va avea energia de a fi o mama care se daruie mai mult pe sine.


    Sunt constient de faptul ca voi, baietii, nu aveti nevoie de mult somn. Daca insa, la fiecare doi sau trei ani, ati suporta o operatie mare, pentru a vi se inlatura o tumoare de zece kilograme, si voi ati avea nevoie de mai multa odihna. Lasati-o pe sotia voastra sa doarma putin mai mult decat voi, si atunci ea va fi mai eficienta.
Desi am petrecut mult timp cu copii, totdeauna am spus mamei voastre : “ Ei sunt ai tai pana ce vor putea sa vina dupa mine afara, si atunci vor fi ai mei”. Luati pe micutii vostri cu voi, facandu-i partasi la diverse peripetii. Explorati si descoperiti lumea iarasi, cu fiecare in parte. Eu ii duceam la vanatoare de iepruri intr-un rucsac. Cainii mei au ajuns ca, ori de cate ori vedeau un rucsac, sa-si inchipuie ca merg la vanatoare. Cred ca Rebekah s-a bucurat cand Gabriel s-a dus la ea si a scos-o din locul de adulmecare.


    Un principiu important care merita sa fie retinut este acesta:cu cat petreceti mai mult timp facand lucruri impreuna, cu atat veti avea mai putine probleme de disciplina. Un copil care isi adora tatal va vrea cu orice pret sa-i placa in toate.Copilul nu se poate razvrati impotriva prietenului lui. Cand sunt suficient de mari pentru a se uita la poze intr-o carte, faceti-va timp sa intoarceti paginile impreuna cu ei. Cand sunt suficient de mari pentru a intelege, incepeti sa le citit sau sa le spuneti intamplari din Biblie. De-a lungul zilei, in diverse situatii, vorbiti-le despre Tatal vostru ceresc. Cercetati impreuna natura, creatia inteleapta a unui Dumnezeu maret.
Nu amanati perioada in care sa va impliniti rolul de tatic. Fiecare zi in care cresc fara voi este asemenea unui rasad de rosii ce creste fara a fi sustinut de un tarus. Se extinde haotic. Buruienile apar inauntru, unde nu pot fi indepartate. Rodul se va dezvolta la nivelul solului, unde va putrezi.

    Tatal care este “prezent”, totdeauna implicat in viata copilului, va cunoaste bataia inimii copilului lui. Daca veti lauda si veti rasplati comportamentul dorit, va fi foarte putin comportament nedorit. Veti rosti de zece ori cuvinte de imbarbatare pana veti face o mustrare.
Dar sa nu cadeti prada pshiologiei moderne, care neglijeaza copilul si apoi alearga inauntru sa spuna ceva pozitiv. Aceasta este ceva artificial, si e flatare. Afirmatiile pozitive care nu sunt sustinute de fapte sunt distructive. Copilul trebuie sa stie ca a dobandit pe drept laudele. Lauda care nu se bazeaza pe fapte pe masura este tot asa de nedreapta ca si pedeapsa fara motiv. Il va invata o minciuna, in sensul ca inverseaza realitatea. Nu e nici un inlocuitor pentru existenta vietii reale. In cazul in care copilul tau nu face nimic vrednic de lauda, ia-l de mana sa umble alaturi de tine pana ce va face ceva bun. Copiii neglijati devin copii respinsi. Copilul are nevoie de tatal lui, asa cum o planta are nevoie de lumina pentru a se dezvolta bine. O apropiere doar trecatoare nu este suficienta. Este nevoie de o stralucire domoala, statornica, a prezentei tatalui.

    Nu lasati niciodata educatia spirituala in seama mamei, indiferent cat de priceputa ar fi ea la asa ceva, altfel copiii vor ajunge mari si vor crede ca religia este pentru femei. Puneti voi copiii la culcare seara si cititi si rugati-va impreuna cu ei.
Pe masura ce baietii inainteaza in varsta, aveti grija sa nu fie preocupati numai cu invatatura. La varsta de doisprezece sau treisprezece ani, ei trebuie sa se descurce suficient de bine la scoala si sa fie angrenati in unele indeletniciri practice impreuna cu voi. Continuati sa le expuneti concepte si idei; dar, mai presus de toate, puneti-i in fata unor probleme din viata reala pe care sa le rezolve-repararea bicicletei, a unui motoras, a unui dispozitiv. Toate formele de constructie si intretinere reprezinta o invatatura de baza.
Ideea pe care cautati sa le-o transmiteti este cea de independenta si incredere. Copilul care poate sa faca, sa dreaga, sa rezolve, va incerca noi lucruri si se va astepta sa reuseasca. Increderea la lucru se va traduce in succes la invatatura.

    Invatati-i pe copii mai intai sa lucreze cu mainile lor, si educatia mintii se va realiza mult mai usor. Nu va lasati baietii acasa cu mama si cu fetitele, intr-un decor gen clasa. Ei trebuie sa fie pe afara cu barbatii.
Baieti, calauziti-va sotiile spre intelegerea educatiei si a disciplinei. Nu luati ca sigur faptul ca ele sunt pregatite sa fie mame. Unele mame nu au curajul de a-i disciplina pe copii si spun copiilor:”Asteapta numai pana vine tata acasa, o sa-ti dea el tie!”. Cand intrati pe usa, v-ar placea ca toti copiii vostri sa alerge inaintea voastra si sa vi se catere pe picioare, sau sa va traga de mana, nu sa se ascunda intr-un colt. Trei ore cu teama de venire acasa a tatalui poate fi ceva devastator. Determinati-o pe sotia voastra sa aplice propria ei disciplina.

    Verificati-va pe voi insiva, intrebandu-va:”Copiii mei vad in mine un educator sever si neinduplecat, sau un tovaras si ghid vesel si placut?” Judecatile si pedepsele voastre trebuie sa se piarda in multele ore de comuniune fericita.
In sfarsit, pe masura ce copiii se dezvolta, lasati-i sa cunoasca o parte din greutatile vietii. Sa nu deveniti asa de”instariti”, incat sa puteti sa le asigurati tot ce au nevoie sau ce vor. Daca vi se pare ca totul vine prea usor, renuntati la acel mod de viata si luati-o de la capat, in conditii mai dificile.