Penita

Astazi e o zi diferita.

Pasarelele ciripesc si ramurile nucului batran se leagana sub greutatea lor. Copiii alearga veseli prin ploaie cu mainile facute caus pentru a aduna apa. Incepe joaca.
De cealalta parte a trotoarului o batranica intra intr-o farmacie scuturandu-si palaria plina de stropi de apa.
Deasupra strazii, o sfoara de rufe poarta povara rufelor uitate la uscat si vantul bate usor imprimandu-le un ritm lenes.

Incet, incet... strada se goleste pastrand doar amintirea pasilor copiilor pleoscaind in baltile trotuarelor acum parasite...
Soarele incapatanat isi amana pe maine intrarea triumfala iar intunericul se asterne peste intinderea strazii solitare.
La etajul blocului de langa farmacie o lumanare plapanda, speriata de bataia picurilor in geam se furiseaza la sanul unui batran scriitor aducand la lumina o hartie mototolita si o penita jucand in mana maestrului.
Penita nu stie misterul darelor de cerneala neagra lasate pe hartia alb galbuie dar isi face cu harnicie treaba strajuita fiind de palma zbarcita dar ferma a batranului scriitor.

Dar ce scria acesta...?

(Continuare in curand)