Florile au nevoie şi de răcoarea nopţii

   Am fost surprinsă, dar şi puţin contrariată când am aflat că, peste iarnă, trebuie să-mi păstrez cactuşii la întuneric. Foarte puţină apă, chiar deloc. Mi-a fost cam greu, dar am încercat. Şi mirare... în verile ce au urmat, au înflorit aproape toţi. Spectaculoase flori, de toate mărimile şi culorile. E adevărat! Plantele au nevoie şi de răcoarea nopţii. Nu numai pentru a se odihni, dar mai ales pentru a înflori.

   Uneori se lasă seara peste noi şi nu mai vine dimineaţa, parcă. Insuportabil întuneric. Cu atât mai insuportabil cu cât mă agit mai mult să înţeleg, să înaintez... Am senzaţia că sunt abandonată în noapte. Dumnezeu nu intervine! Ştiu exact ce ar trebui să facă, dar nu face...

   Aştept rezolvarea, dar nu apare... Chem binecuvântarea, dar întârzie... În rugăciunile mele am dat explicaţii clare... Dar, Dumnezeu tot nu intervine! Sunt abandonată în peştera întunecată a disperării. Nici nu mă mai interesează existenţa durerii, parcă. Sentimentul trădării e cel mai greu de suportat acum. E Dumnezeu iubitor şi drept?

   "Credinţa nu e neapărat puterea de a face ca lucrurile să fie aşa cum le dorim, ci mai degrabă ea e curajul de a înfrunta lucrurile aşa cum sunt" spune Ronald Dunn în cartea sa, "Când cerul tace". Iacov s-a luptat cu Dumnezeu până la revărsatul zorilor... El este transformat peste noapte dintr-un înşelător, în prinţ. Dumnezeu ne ia aşa cum suntem şi ne face ceea ce trebuie să fim. Dar... suntem pregătiţi pentru lupta care durează până în zori?

   "Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercari..."

   Glumeşte Iacov, oare? Bucurie în încercari? Da, pentru că şi în încercare suntem în mâinile bune şi blânde ale Creatorului Sfânt. Dumnezeu este adesea tainic. Prea tainic pentru a fi prins în rugăciunile noastre fierbinţi, sau pentru a se lăsa înlănţuit de promisiunile noastre manipulatoare. E Dumnezeu iubitor şi drept? Poate că nu îmi va reda sănătatea, dar ştiu că va vindeca sufletul bolnav şi inima zdrobită. Poate nu voi progresa financiar, dar mă va îmbogăţi cu lucruri care contează cu adevărat. Poate, cu toată credinţa mea, nu voi găsi partenerul ideal, dar cu siguranţă mă va copleşi cu surprizele ce stau dincolo de ceea ce oferă lumea perceptibilă. Poate nu voi primi postul mult visat, dar ştiu că El îmi va arăta care este adevăratul meu drum în viaţă.

   "Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană... eu tot mă voi bucura în Domnul..." Nu pare dificilă afirmaţia proorocului Habacuc, ci de-a dreptul imposibilă. El însă mizează pe harul lui Dumnezeu punându-şi în joc toate posesiunile şi chiar viaţa. Este închinarea mea dincolo de dorinţa de a mă apropia de El ca să fiu binecuvântată?? Este dorinţa mea de a-L cunoaşte, dincolo de a urmări belşug şi o viaţă liniştită?

   Doamne, îţi mulţumesc pentru încercările care îmi întăresc credinţa şi mă apropie de tronul Tău de îndurare. Îţi mulţumesc pentru durerea care îmi aminteşte că sunt într-o călătorie spre locul unde voi primi un trup nou. Îţi mulţumesc pentru rănile care, atunci când se vor vindeca, vor lăsa, pentru amintire, semnele că Tu eşti Vindecătorul. Îţi mulţumesc pentru oboseala care îmi aminteşte că am nevoie şi de odihnă şi astfel... mă întorc iar spre Tine.

   Îţi mulţumesc...... şi pentru răcoarea din timpul nopţii!!

   Ce fericire că în zori, cu faţa plină de rouă voi întâlni pe Cel pe care nu e zadarnic să-L aştept!!