Cum să trăiești în casa lui Naaman?

Incepe școala! Dintre toti, cred ca doar cei din clasa 1 se bucura cu adevărat de acest nou început... Sculatul de dimineață, ghiozdanul greu (pentru cei silitori care înca iși duc tot ce au nevoie la școală), orele de 50 de minute, sunt lucruri care te fac sa te întrebi: Oare chiar e voia Tatalui să fiu aici sau doar parinții mei vor asta?

Vă aduc aminte de o fetiță despre care s-au scris doar 3 versete în Biblie, dar care a trăit o viață exemplară în casa lui Naaman. A fost aproape de Dumnezeu deși era departe de casă. Fără școală duminicală, fără Templu, l-a purtat pe Dumnezeu în inimă. A ințeles ceea ce mulți dintre noi nu ințelegem azi, si anume că adevăratul caracter al unui om se vede în ceea ce face când nu îl vede nimeni”. Mi-aș dori să avem astfel de copii astăzi cât mai mulți. Să fie ca Iosif care a înteles că principiile lui Dumnezeu din Canaan sunt aceleași și în Egipt. Să fie ca Moise: departe de casă dar aproape de rug.

Apoi, această fetiță a fost liberă spiritual deși era roabă din punct de vedere fizic.  Iși slujea stăpâna în mod fizic, dar în mod spiritual, îl slujea pe Dumnezeul ei. Era transparentă în tot ce făcea și spunea. Nu glumea, nu folosea ironii ieftine, nu mințea... M-am intrebat mereu ce fel de caracter și comportament a avut, dacă Naaman, a mers la Impărat bazat pe cuvintele ei....

Trăim o vreme în care, așa cum spunea femeia care a mers la Elisei, copiii noștri sunt amenințați să fie luați robi... Anturajul negativ e atât de puternic, timpul petrecut la școală e atât de mare comparativ cu timpul petrecut acasă în părtășie cu părinții și cu Tatăl.... Păcatele „mici”, glumele colegilor, vocabularul lor vulgar, micile „ieșiri” în oras fără știrea părinților, toate acestea sunt lucruri prin care cel rau vrea să-i ia robi... Doamne, păzește-i!

Am mai observat că această fată a avut motive să-i dorească stăpânului agravarea bolii și totuși i-a dat soluția vindecării. Putea sa se foloseasca de versete din Lege („dinte pentru dinte si ochi pentru ochi”) ca să tacă. Putea să zică: „Uite cum Domnul iîmi face dreptate, pentru ca m-a stăpânul luat de lângă părinții mei”. Oare chiar înțelegem ce motive avea această fată ca să iși dorească răzbunarea pentru plecarea forțată de langa părinții ei? Și totuși oftează. Ofta când îl vedea pe Naaman plin de bube. Ofta când iși vedea stăpâna dărâmată din cauza bolii soțului ei. Tu? Ai fi oftat sau te-ai fi bucurat? (Nu știu dacă chiar putem înțelege în adâncime valoarea acestui caracter...).

În ultimul rând, această fată a trăit cu un Dumnezeu viu intr-o țară plină de dumnezei morți. Cum spunea cineva: O lumânare mică e de-ajuns pentru a străpunge întunericul cel mai adânc. Avea experiențe cu Dumnezeu. Era sigură că stăpânul va fi tămăduit dacă merge la Elisei.

Sunt copiii noștri siguri de ceea ce traim noi cu Dumnezeu? Mi-aduc aminte de două fete din zona Bucovinei, care, în clasa a 7-a fiind, au cântat în pauză într-un colț de clasă: „Înca mai este loc la cruce”. O colegă necredincioasă le-a auzit... Rezultatul? Acea colega s-a căsătorit anul trecut în biserică.

Mă gândesc la cazul acela când pe ușa unei biserici au intrat niște musulmani cu puștile în mână. Au luat Biblia de pe amvon și au pus-o pe jos: „Toți cei care vor scuipa pe ea, pot pleca și vor scăpa fără să le facem nimic”. Primul, a fost predicatorul.... Apoi au iesit toți, unul câte unul, îndeplinind condiția.... Ultima, o fetiță de vreo 12 ani, s-a apropiat de Biblie, a luat-o în mână, a șters-o de pieptul ei și a sărutat-o... A sfârșit împușcată.

-------

Casa lui Naaman poate fi școala, locul unde Dumnezeu te vrea pentru o vreme... Cum vei trăi acolo? Când vei termina clasa a 12-a ce vor spune colegii despre tine? Că ai fost ca și ei sau că ai luminat? Că ai râs la toate glumele lor în pauză sau că le-ai spus despre Dumnezeul pe care îl porți în inimă?

Închei, cu cazul unei persoane apropiate. În clasa 12-a luase premiul 2 iar colega lui de clasă care luase premiul 1 i-a spus la final de an: Să nu fii necajit că ești pe locul 2...Eu am luat premiul 1 dar nu îl am pe Dumnezeu. Tu chiar dacă ai fost pe locul 2, ai un viitor, pentru că ai o credință vie”...

 Se va putea spune așa și despre tine?

 „Mergi, fiul meu, în pace, dar pe cale,

De vei păzi cu grijă, sfatul meu,

Oricâte-ar fi primejdiile tale,

Te va scăpa din toate Dumnezeu.”

 http://cristianboariu.wordpress.com/