Ce lasam la garderoba?

"Sa nu ţineţi crediţa voastră în Isus Hristos căutand la faţa omului......"
"Daca aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat..."


~~Ce lasam la garderoba?~~

Trăim într-o lume nedreaptă, discriminantă şi falsă. Peştele mare îl înghite mereu pe cel mic. Dacă un extraterestru ar trebui sa-şi faca o concepţie despre omenire doar cu ajutorul televizorului şi al reclamelor, ar crede ca toţi oamenii sunt frumosi, cu dinţi albi, zambet continuu, sănătoşi tun şi ca au descoperit licoarea tinereţii fără bătraneţe. Nu-i de mirare că s-au înmulţit frustrările şi implicit saloanele de înfrumuseţare Studii serioase arată că dacă eşti femeie şi arăţi bine, competenţele trec pe loc secundar şi ai sanse duble să treci treci un interviu. Şi observaţiile noastre de bun simţ văd multe alte nedreptăţi. Pentru un olog, nu există aventura mai mare decat să iasă cu căruciorul la plimbare. Aflu că dacă eşti VIP, există mărci auto care îţi acorda reduceri substanţiale. "Toţi oamenii sunt egali, însă unii sunt mai egali decat alţii." e un aforism la modă şi cat se poate de actual.


În "lume" aşa e, dar in biserica? Nu am răspuns, doar cateva intrebari ce ma frămantă de mult timp. Dacă ar veni Băsescu sau Bill Gates la noi in biserica, unde i-am aşeza şi de ce? Dar dacă ne-ar vizita caţiva aurolaci plăcut aromaţi, unde ne-am dori să stea? Caţi săraci avem în conducerea bisericii? Caţi oameni cu defecte fizice se simt aici ca şi cum nu le-ar avea? Cate inimi frante găsesc alinare şi cate sănătoase se gandesc să vindece? Caţi saraci se simt confortabil aici?


Din păcate şi în unele biserici (în nici un caz în a noastră) se trăieşte după dictonul "toţi suntem egali înaintea lui Dumnezeu, numai că unii sunt mai egali decat alţii." Cred ca păsind în Templu, fiecare trebuie să-şi lase la garderoba nu doar hainele în plus ci şi multe podoabe alese: intelectualul – trufia, înstăritul - bogăţia, "burghezul" - poziţia socială, patronul – superioritatea şi, la fel, săracul – sărăcia, frustratul complexele de inferioritate şi autovictimizarea specifică.


În Salonul de înfrumuseţare a sufletului, patronat de Isus, vameşii, leproşii, prostituatele şi sărăcii sunt ridicaţi la statutul de oameni, iar "importanţii" zilei sunt coboraţi de pe piedestal direct în faţa unei cruci de lemn. Da, diferenţe între noi există şi răman, dar înaintea lui Hristos, faţa omului nu contează defel şi ierarhiile se dizolvă în sangele curs pe cruce: toţi suntem faliţi, vagabonzi şi cocoşaţi fără El şi totuşi fiecare în parte devine astfel mai important decat tot Universul în ochii Lui.